Istoriografia României

Directii de interpretare

1 Istoria ca instrumentum regni 2 pomelnicele ca o forma a unui posibil discurs istoriografic convoaca genealogia ca substitute al reconstituirii istorice. Aceasta genealogie presupune succesiunea pe scurt a domnilor in sensul coabitarii dintre timpul secular si timpul crestin, intro societate dominate de teocratie 3 anale cu character religios, contaminate de atmosfera si modele oferite de istoria biblica semnifica interferenta dintre istorie si hagiografie cu tendinta vadita de a elabora o naratiune in stil Augustinian 4 biografia panegiricul reprezinta o noua etapa in scrisul istoric, in care realitatea medievala reconstituita poarta vestmantul rhetoric al biografilor imparatilor bizantini, in care se acorda o atentie deosebita naratiunii, povestirii, literalitatii, alcatuirilor retoricesti (cronicarii Macarie, Eftimie, Azarie din sec XVI adopta modelul bizantin al cronicii lui Manases, in care preveleaza stilul rhetoric, constructiile literare, apelul la modelele narrative ale antichitatii grecesti, prezinte in marile poeme epice precum Iliada, Odiseea etc. 5 cronica secolului XVII, definite ca un inceput al istoriografiei erudite, critice, umaniste. 6 cronicile de familii boieresti in care prevaleaza conflicte dintre marile partide boieresti 7. cronica sau istoria puterii centralizatoare a autoritaii domnesti din secolul lui Constantin Brancoveanu, Nicolae Mavrocordat)care reprezinta discursul istoriografic oficial 8 istoriografia reprezentata de Dimitrie Cantemir si reprezentantii sai, specifice istoriografiei sec XVIII din epoca luminilor

Complex istoriografic

Releva faptul ca societatea functioneaza ca un urias si complex mechanism de memorizare. Se pot detasa cateva directii de manifestare a acestui complex istoriografic : A istoria-cunoastere, B istoria-autocunoastere, care construieste identitatea unui individ si a unei comunitati, istoria ca memorie identitara, biografia, euistoria , povestirea, ca reflex sau paradigma postmodernitatii, impletirea dintre microistorie si macroistorie C Istoria oficiala, solemna, istoria tarii, istoria domnului, istoria voievodului, istoria partidului-stat.

Anale si cronici

Istoriografia romaneasca bazata pe anale si cronici, poate fi grupata in doua serii cronologice. Prima este reprezentata de cronistica din sec XV-XVI din care fac parte: Letopisetul anonim al Moldovei, Letopisetul de la Putna, Cronica Scurta a Moldovei, Cronica moldo germana, Cronica moldo-polona, Cronica moldo-rusa, Povestire despre Dracula Voievod, Cronica Dubnicense. A Doua serie cronologica, apartinand sec XVI. Este reprezentata de cronicarii calugari: Macarie, Eftimie, Azarie. Analele si cronicile ca genuri istoriografice nu prezinta, in prima vedere, diferente sensibile intre ele. O comparare Letop anonim al Moldovei si Let de la PUtna Diferente prima ar fi cea legata de extensiunea textului (primul mai scurt) ; componenta auctoriala prezinta diferente (anonima, in cel dintai caz si personalizata de Macarie, Eftimie, Azarie in cel de al doilea caz) In cel de al doilea caz se vadeste intentia autorului ca prin comparatie cu evenimente din istoria antica, prin inserarea propriilor opinii, naratiunea sa fie mult mai complexa. Aceste diferente intre anale si cronica pot fi asociate celor sustinute de Benedetto Croce in lucrarea «Teoria si practica istoriografica «, in cazul cronici si istoriei. El afirma ca istoria reconstituie faptele care ne intereseaza, pe cand cronica este reconstituire a trecutului care nu raporteaza la interesele noastre. Prin urmare diferenta este data de criteriul selectiei. Un alt argument pt dif dintre anale si cronica este tipul de naratiunea. Iar inca un alt criteriu ar fi ca dif e oferit de ipostaza autorului. In cazul analelor autorul se afla intrun camp vizual limitat. Cronicarul beneficiaza de acelasi camp vizual limitat, dar introduce elemente de povestire, de anecdota de descriere.

Mesajul ideatic al cronicilor din sec XV-XVI

Cronicile medievale sunt in mod indirect expresia puterii domnesti, care evidentiaza cu precadere idea eroismului medieval. Cronicile din sec XVI. Erau redactate de cronicarii-calugari (Eftimie,Azarie) care reconstiuiau personajele exemplare ale istoriei care au fost voievozii: Stefan cel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, Petru Schiopul, acestea poarta in ele idea de glorificare. Aceste destine exemplare sunt consecintele si investiture gratiei divine.La intilnirea dintre politica si istorie cronicile si analele transmit un evident mesaj ideologic prin modul si timpul in care ele au fost redactate, cat si prin continutul lor. Solidaritatea crestina este un a dintre ideile de forta care strabate din textul cronicilor, intrucat, lupta antiotomana este purtata in numele Republicii Crestine. Elogiu culturii si invataturii este prevalat in cronicile din sec XVI. Conceptul de crestinitate (Christianitas), in directia unei analize semantice conform terminologiei latine medievale-poate detectat trei nivele de semnificatii : religia crestina, crestinitate si spirit crestin, morala crestina. Din perspectiva actiunii politice, militare si diplomatice antiotomane, solidaritatea crestin s-a elaborat ca un mesaj adiacent acestor actiuni, a fost suportul infraistoric al cruciadei antiturcesti. Textul Letopisetul anonim al Moldovei evidentiaza construirea si conceptualizarea solidaritatii crestine, intrun interval de timp foarte scurt (1475-1476), motivat de urgentele politice si militare antiotomane. Intr-o lume eminament crestina in care ‘’civitas terrena’’ se raporteaza in permanenta la “civitas Dei”, actiunile politice si militare ale personajelor prezente in cronici sunt puse sub monitorizarea divinitatii prin intermediul sfintilor patroni. Astfel, in cazul luptelor purtate de Stefan cel Mare la 1481, se mentioneaza ca «a biruit iara Stefan voievod cu mila lui Dumnezeu si cu rugaciunile Preacuratei Maicii lui Dumnezeu si ale tuturor sfintilor si cu rugaciunea sfantului si slavitului mare mucenic Procopie » Oastea oamenlor (coetus fidelium) este ajutat de oastea sfintilor (coetus sanctorum