Managementul Serviciilor Publice

1.1 Caracteristici, orientari si concepte generale cu care opereaza managementul serviciilor publice Problema cu privire la cadrul managerial al serviciilor publice devine extrem de importanta si pentru a fi solutionata necesita luarea în considerare a unor premise generale între care amintim: – managementul general, – el se exercita si în Administratia Publica ca si în celelalte sisteme ale vietii sociale, – se exercita în conditiile cresterii complexitatii si incertitudinii vietii economico-sociale – se exercita în conditiile impactului profund al progresului tehnic si al revolutiei informatice, – se exercita în conditiile unor confuzii în întelegerea si utilizarea termenilor creati pentru descrierea diferitelor aspecte ale cadrului managerial. De obicei, managementul serviciilor publice este corelat cu activitatile consacrate stapânirii complexitatii acestora, lideritatea cu cele privind schimbarea, în timp ce guvernarea este conceputa ca un raspuns la întrebarea: “Cine este seful aici?” Din modul de definire a termenilor, deriva si functiile specifice ale acestora: • managementul echivaleaza, în principal cu a coordona si a controla pentru a face efective si eficiente serviciile publice în raport cu obiectivele lor. • lideritatea este chemata sa stapâneasca schimbarea, sa clarifice directiile, sa asigure mijloacele necesare si sa motiveze membrii organizatiei în favoarea schimbarii. Din cele de mai sus rezulta ca: managementul controleaza, liderii orienteaza si “entuziasmeaza”, iar administratia – serveste. Complexitatea semantica a termenului este determinata de sensurile sale multiple, între acestea amintim : 1. managementul se constituie ca o stiinta, adica un ansamblu organizat si coerent de concepte, principii, metode si tehnici prin care se explica fenomenele si procesele în conducerea organizatiilor. 2. managementul reprezinta de asemenea, o arta, care reflecta latura sa pragmatica si consta în maiestria managerului de a aplica la realitatile practice concrete, în conditii de eficienta, cunostintele stiintifice pe care le detine. 3. managementul reprezinta o stare de spirit specifica, reflectata de un anumit fel de a vedea, a dori, a cauta si accepta progresul. Managementul reprezinta un complex de actiuni desfasurate cu scopul de a asigura functionarea normala, eficienta a colectivitatilor umane organizate (întreprinderi, institutii publice, organizatii politice, unitati de învatamânt) în ansamblul lor cât si a fiecarei verigi structurale componente. El are ca scop atingerea obiectivului organizatiei în conditiile utilizarii judicioase a resurselor materiale, umane, financiare proprii si atrase. Prima categorie de concepte arata cum se organizeaza un sistem. Obiectivul reprezinta principiul organizator al oricarei structuri si raspunde la întrebarea “Ce vrem?” Resursele, care raspund la întrebarile “Cu ce?”, “Cu cine?”, se stabilesc ulterior precizarii obiectivului pe care-l pot modifica, dupa cum procesul poate aduce schimbari atât în obiectiv cât si în resurse, iar optimizarea le poate schimba pe toate trei. Procesul raspunde la întrebarea “Cum?” si arata modalitatea de transformare a resurselor în vederea atingerii obiectivului stabilit. Optimizarea decurge din imperativul “Cât mai bine”. A doua grupa de concepte corespunde unor proprietati generale ale sistemelor, ne arata cum functioneaza un sistem. Autonomia de functionare se deduce din proprietatea sistemelor si subsistemelor biologice si sociale de a se autoregla. Daca un sistem nu ar avea un anumit grad de autonomie, nu ar putea fi condus, pentru ca ar reclama un numar foarte mare de instructiuni detaliate. Adaptabilitatea este capacitatea unui sistem de a-si pastra stabilitatea atunci când asupra sa actioneaza perturbatii exterioare. Organizarea tine de structura interna a sistemului, de coeziunea elementelor acestuia. Se considera ca organizarea este buna când corespunde