Subiecte Examen Management

1. Conceptul de management. Definire şi abordări.

Conducerea stiintifica e principala cale de sporire a eficientei muncii, obiectivul ei fiind valorificarea integral a resurselor firmei, prin metode si tehnici stiintifice de culegere, prelucrare si analiza a realitatilor economice si sociale.

Conducerea nestiintifica se bazeaza pe experimente, intuitive, experienta, bun simt.

Managementul are multiple dimensiuni si acceptiuni:

- arta, bazata nu numai pe cunostinte, ci si pe talent, intuitive si experienta;

-stiinta, cu un cod sistematizat de legi, principia, teorii, instrumente;

-categorie sociala, incluzind un grup de oameni cu comportamente asemanatoare;

-profesie/ meserie cu un cod etic, obiective si practici de comportament prestabilite, cunostinte si indeminari dobindite;

-proces de directionare a actiunilor colaboratorilor in vederea atingerii unor obiective commune, parcurgind o serie coordonata de actiuni, pasi, etape.

Definitiile celor mai important specialist:

Mary Follett – esenta actului de conducere este coordonarea colaboratorilor si activitatilor acestora;

F. Taylor – managerul trebuie sa fie capabil sa creeze sis a aplice metode stiintifice de conducere;

H. Fayol – cadrul de conducere trebuie sa puna in aplicare functiile mg-ului;

Frank Gilberth – rolul mg-ului e de a descoperi cel mai bun mod de a face ceva;

D. Mc Gregor – modul de conducere depinde de filozofia de viata, de latura umana a managerului;

L. Sayles spunea ca managerii trebuie sa poata adopta decizii in conditii de incertitudine;

C. Barnard – managerul are rolul de a stabili un climat favorabil cooperarii intre oameni;

P. Drucker – un cadru de conducere trebuie sa ia decuzii privind obiectivele organizatiei, care afecteaza prosperitatea firmai.

Mg-ul = realizarea cu ajutorul comunicarii a unui proces de influentare interpersonala, exercitat intr-o situatie anumita si indreptat spre atingerea unor obiective.

2. Evolutia mg-ului ca stiinta, etapele, caracteristica.

I Et. Conducerii stiintifice = utilizarea inteligenta a efortului uman; realizari maxime cu minim de effort ; metode: experimentul , elaborarea normelor de munca, planurile de salarizare planificarea, specializarea, functia de control.

II Et. Organizarii = determinarea structurii de conducere; divizarea administrarii de conducere; un singur sef; nr. Limitat de subordonati.

III Conducerea bazata pe obiective = stabilirea ob pe organizatie/ compartimente; planificarea; mg-ul ca activitate de conceptie, bazat pe norme stiintifice.

IV Aparitia teoriei generale a dezvoltarii = teorie general a ce integreaza conceptele precedente, ce se ocupa de toate aspectele: economic, social, moral, etic si tehnic.

3. Şcoala clasică în management. Principiile de bază, reprezentanţii şcolii clasice.

Specifica epocii moderne capitaliste ; apare in 1911, odata cu lucrarea lui Taylor, «Principiile conducerii stiintifice ». Orientarea spre cercetarea structurii org si elaborarea principiilor de producere. Reprezentanti :

Taylor (Principii la nivelul atelierelor : variante stiintifice de lucru pt orice operatie ; selectia stiintifica a lucratorilor si perfectionarea lor ; cooperarea cu ei ; impartirea rezonabila a muncii si responsabilitatilor intre manageri si lucratori).

Fayol (contributii privind mg-ul clasic in intr; 5 functii ale mg : planif, org, comanda, coordonare, controlul ; 14 principii de conducere : diviziunea muncii, autoritatea si respons, disciplina, unitatea de dispozitie, conducerea unica, remunerarea, centralizarea deciziilor, ierarhizarea, ordinea, echitatea, initiativa, stabilitatea, spiritul de echipa, subord intereselor individ celor generale).

Gilberth (au transformat analizele tayloriene in aplicatii st exacte).

Weber(conceptul de org birocratica= conducere impersonala).

Gant(sistem de salarizare stimulativ, prin bonusuri). Mintzberg (10 roluri manageriale : interpers(reprezentare, leader, agent de legatura), informationale (observator activ, diseminator, purtator de cuvint), decizionale (intreprinzator, minuitor de disfunctionalitati, distribuitor de resurse, negociator)). +Follet

4. Şcoala relaţiilor umane în management.Traiectoriile comportării behavioristă.

considera ca omul e elementul central in cadrul organizatiei . Elton Mayo a pus bazele teoretice si metodologice ale scolii respective. El a afirmat ca munca e o activitate de grup si ca dorinta de a fi apreciat e de multe ori mai mare decit salariul. In urma experimentului de la Western Electric s-a stabilit importanta efectelor atitudinii colective si a climatului colectiv asupra rezultatelor muncii. Astfel, factorii psiho-sociologici devin mai puternici decit conditiile tehnice. Concluzia de baza e ca oamenii pot fi determinati sa produca mai mult daca li se satisfac unele necesitati psiho-sociale. Un alt reprezentant e Mc Gregor, autorul Teoriei X-negativa si Y-pozitiva ; Maslow-teoria motivationala ; Carnegie, etc.

5. Şcoala sistemică în management.

E una dintre cele mai tinere scoli, reprezentind o sintaza a celor precedente. Intreprinderea e abordata ca un sistem complex de subsisteme, functii, structuri si indivizi. Meritul de baza e abordarea multidisciplinara a firmei, care imbunatateste performanta mg-ului prin luarea in considerare in procesul decizional a influentei factorilor multipli de care depinde activitatea organizatiei.

Reprezentanti: Barnard, Nicolaescu, Siman, s.a.

6. Şcoala situaţională în management.

Considera ca problemele trebuie sa se rezolve tinind cont de interconexiunile dintre componentele organizatiei si mediul extern. Atit timp cit org sunt diferite si situatiile in care evolueaza, lafel, nu e posibil sa se foloseasca reguli de decizie unice. Variabilele situationale sunt: marimea org, procesul tehnologic, incertitudinea, diferentierea individuala, s.a.

7.Organizaţia –obiectul exercitării managementului. Conţinut şi caracteristici.

Richard L. Daft consideră că organizaţia este (1)o entitate socială (2)care urmăreşte anumite obiective, (3)constituită ca un sistem cu activitate deliberat structurată şi coordonată şi (4)corelată cu mediul extern.

Organizaţia are următoarele caracteristici definitorii:

- Fundamental, organizaţiile sunt constituite din oameni şi din relaţiile lor unii cu alţii;

- Organizaţiile reprezintă cadrul social, unde oamenii desfăşoară activităţi prin care obiectivele asumate sunt îndeplinite;

- Pentru a realiza obiectivele organizaţiei managerii structurează şi coordonează deliberat resursele organizaţionale;

- Organizaţia nu poate exista fără interacţiunea sa cu consumatorii, competitorii şi alte componente ale mediului extern.

Tipul de organizaţie, după scopul urmărit:

Organizaţii economice. Scopul lor este obţinerea profitului prin producția și distribuția de bunuri și servicii;

Organizaţii non-profit. Scopul lor este de a furniza unele servicii publice, specifice anumitor segmente ale societăţii, fără a încerca să obţină profit;

Organizaţii mutuale. Scopul lor este de a satisface interesele propriilor membrii prin furnizarea de bunuri, servicii sau fonduri băneşti;

Organizaţii publice. Scopul lor este să furnizeze servicii publice standardizate tuturor membrilor societăţii, fără a urmării obţinerea profitului.

Organizaţiile economice sunt importante prin următoarele:

• Constituie şi utilizează resursele necesare pentru a îndeplinii obiectivele şi a obţine rezultatele dorite. Organizaţia este una din cele mai eficace mijloace de alocare a resurselor;

• Produce bunuri şi servicii dorite de consumatorii, în mod eficient şi la preţuri competitive;

• Încurajează inovaţia. Organizaţiile caută permanent noi modalităţi, inovative de a produce şi a distribuii, mai eficient, bunurile şi serviciile dorite de consumatori;

• Utilizează tehnologii moderne de producţie şi tehnologii informaţionale;

• Se adaptează şi totodată influenţează schimbările în cadrul mediului;

• Creează valoare pentru proprietari, consumatori şi angajaţi;

• Se adaptează continuu la cerințele diversităţii, eticii; motivează angajaţii.