Întreținerea și repararea autovehiculelor rutiere

1. Necesitatea întreţinerii şi reparării autovehulelor. Procese dăunătoare

Necesitatea întreţinerii şi reparării autovehiculelor

Proiectarea oricărui autovehicul pleacă de la stabilirea unor limite pentru performanţele sale tehnice, în funcţie de clasa şi modul sau de exploatare. Pentru ca vehiculul respectiv să respecte cerinţele impuse de proiectant este necesar ca fiecare sistem care îl compune să respecte anumite norme şi să funcţioneze la anumiţi parametri.

Indiferent de modul de exploatare a autovehiculului, după o anumită durată de funcţionare, datorită proceselor menţionate anterior, capacitatea de utilizare şi performanţele sale tehnice şi estetice se reduc, valorile lor nemaifiind în limitele prevăzute de proiectant. Acesta este momentul în care apare necesitatea reparaţiilor.

Reparaţia este ansamblul de operaţii şi lucrări care se efectuează pentru readucerea parametrilor funcţionali în limitele stabilite de proiectant, în scopul menţinerii sau restabilirii capacităţii de bună funcţionare a ansamblului.

Procese dăunătoare în funcţionarea unui autovehicul

Pe perioada de exploatare a unui vehicul, acesta se confruntă cu o serie de procese dăunătoare, care prin mecanismele amintite mai sus (uzura, etc) conduc la modificarea parametrilor de funcţionare şi scoaterea lor din limitele admise la proiectare. Aceste procese pot fi clasificate după viteza cu care se produc, în procese lente, de viteză medie şi rapide.

- Procesele dăunătoare lente pot dura luni sau chiar ani de zile şi se produc prin mecanismele de uzura, îmbătrânire, coroziune, degradarea fluidului de ungere, şi asa mai departe. Procesele de degradare lentă sunt de regulă procese inevitabile în funcţionarea autovehiculului şi caracterizează exploatarea normală şi corectă a acestuia.

- Procesele de degradare cu viteză medie de producere sunt procese a căror durată se măsoară în ore sau chiar minute şi sunt provocate de variaţia rapidă a condiţiilor de exploatare a vehiculului, a regimului termic a motorului, etc. Aceste procese pot fi declanşate de exemplu de modificarea condiţiilor de mediu (temp. sau presiune a aerului), de schimbarea rapidă a condiţiilor de exploatare (declivităţile drumului, sarcina autovehiculului), etc. O caracteristică a acestor procese de degradare este că pot fi legate sau cauzate de defectarea altor piese sau subansamble ale autovehiculului.

- Procesele dăunatoare rapide au o durată de producere ce se poate măsura în secunde sau chiar fracţiuni de secundă şi se datorează schimbărilor bruşte ale regimului de exploatare. Au de obicei un caracter accidental şi în această categorie putem include vibraţiile, modificările bruşte ale forţelor de frecare în cuplele cinematice (de exemplu – datorită defectarii pompei de ulei) sau calitatea căii de rulare (gropi, denivelări, etc).

Creşterea în timp a acţiunii proceselor dăunătoare determină sporirea numărului de defecţiuni şi înrăutăţirea stării tehnice a autovehiculului, conducând după cum am amintit la necesitatea reparaţiilor sau a intervenţiilor tehnice. În majoritatea cazurilor însă, procesele de degradare care conduc la necesitatea unei intervenţii tehnice sunt procese lente sau cu viteză medie, deci fenomene care se produc în timpul exploatării normale ale autovehiculului. În aceste cazuri un rol predominant în producerea degradărilor pieselor şi subansamblelor il are fenomenul de uzură.

2. Uzura. Mecanismele de producere a uzurii

Procesul de uzare reprezintă un fenomen distructiv complex, de natură fizico-chimică şi care se manifestă prin modificarea caracteristicilor dimensionale şi de formă precum şi a stării iniţiale a suprafeţei pieselor ce intră în componenţa unui ansamblu. În funcţie de mecanismul de producere, uzura poate fi de mai mult tipuri:

- Uzura prin frecare

- Uzura prin îmbătrânire

- Uzura prin coroziune.

Fig. 1.1. Mecanismele de producere ale uzurii

1.1.1. Uzura prin frecare apare în subansamblele automobilului în care există cuple cinematice (subansamble formate din repere în contact cu mişcare relativă între ele). Uzura prin frecare se poate produce prin mecanisme pur mecanice sau molecular – mecanice. În prima categorie, în funcţie de regimul de frecare dintre piesele ce alcătuiesc cupla cinematică, putem distinge uzura abrazivă, hidroabrazivă, gazoabrazivă, erozivă sau uzură de cavitaţie.