Kinetologie

CONTRACTIA IZOMETRICA: se produce cand muschiul lucreaza contra unei rezistente egale cu forta sa maxima sau cand se incearca deplasarea unei greutati mai mari decat forta subiectului. Contractia izometrica se executa la diverse lungimi ale muschiului, in cursa interna, medie sau externa, deci muschiul in zona lunga, medie, scurta sau alungita dincolo de punctele normale de insertie. In contractia izometrica forta dezvoltata in muschi este maxima, dar datorita aparitiei oboselii este mentinuta la aceasta valoare numai pentru perioade limitate de timp. Din acest motiv se folosesc in practica contractii izometrice intrerupte de perioade de repaus (lucru mecanic static intermitent). Contractiile izometrice se utilizeaza si in tehnici de facilitare neuromusculara proprioceptiva, care promoveaza stabilitatea corpului si mobilitatea de cauza musculara: inversare lenta cu opunere; miscare activa de relaxarea-opunere; relaxare-opunere; stabilizare ritmica; contractie izometrica in zona scurtata; izometria alternanta. Efecte pozitive ale contractiilor izometrice: nu solicita articulatia, de aceea se pot aplica sub aparat gipsat (fracturi, entorse), articulatii dureroase, inflamatii; nu necesita aparatura sau instalatii speciale, deci se pot executa oriunde; necesita un timp foarte scurt (6-12 secunde maxim); cresterea fortei musculare este mai rapida si mai intensa comparativ cu exercitiile

dinamice. Efecte negative ale contractiilor izometrice: reduc mobilitatea articulara si nutritia tesuturilor periarticulare; limiteaza dezvoltarea tensiunii de condunctie la unele grupe de fibre ale muschiului; contribuie in mica masura la refacerea sensibilitatii kinestezice (feed-back kinestezic redus); scad puternic sau chiar suprima circulatia in muschi, realizand datorii de oxigen cu nivele mari ale lactacidemiei si scaderi consecutive ale pH-ului sangvin (acesta este motivul limitarii ca durata a unei contractii izometrice la maxim 6 secunde pentru neantrenati si 12 secunde pentru subiectii antrenati); scad elasticitatea musculara, deoarece muschiul este supus permanent unei tendinte de scurtare; limiteaza functiile de coordonare si precizie; cresc travaliul ventriculului stang, determinand cresterea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace (risc pentru bolnavii cardiovasculari cu hipertensiune arteriala, ateroscleroza, cardiopatii ischemice cronice); scad intoarcerea sangelui la cord si cresc presiunea intracraniana, deoarece se realizeaza de obicei cu toracele blocat in inspir (se recomanda prudenta in ateroscleroza cu manifestari cerebrale. Efectuate strict analitic, pe un numar mic de muschi, respectiv muschii unei articulatii, o parte din dezavantaje se pot diminua (nu se mai produce blocarea toracelui si abdomenului si nici crestera tensiunii intracraniene). Numai izometria la nivelul umarului,

soldului si coloanei se insoteste de blocarea toracelui. Conditii in functie de care contractiile izometrice induc cresterea fortei si a rezistentei musculare: Intensitatea stimulului: trebuie sa solicite cel putin peste 35% din forta musculara maxima. Valorile de 20-30% din forta maxima corespund nivelului de incarcare in activitatile zilnice, efortul in aceasta zona avand ca efect mentinerea fortei musculare existente. Sub 20% forta se pierde treptat, deoarece o astfel de tensiune nu reprezinta un stimul adecvat. In recuperarea este necesar sa solicitam tensiuni de peste 65% din forta musculara maxima pentru a asigura cresteri ale fortei musculare cu circa 5% saptamanal. Durata de stimulare: trebuie sa fie de 5-10 secunde la o tensionare de 50-70% din forta maxima si de 2-3 secunde, cand se utilizeaza forta maxima a muschiului (100%). Ritmul: reprezinta numarul optim de contractii statice realizate pe zi. Atat in privinta ritmului, cat si a duratei de executie a contractiilor izometrice sunt mai multe pareri: A).Unii considera eficienta doar o singura contractie, cu durata de 6 secunde, efectuata zilnic, cu conditia sa se solicite o forta statica de 60-70% din forta maxima a muschiului. Aceasta durata este suficienta pentru a declansa lantul de modificari adaptative pentru cresterea fortei, fara sa produca efecte notabile asupra tensiunii arteriale diastolice. Aceasta tehnica este tehnica exzercitiilor izometrice scurte

unice zilnice. B).Altii considera ca alternarea fazei de contractie cu relaxarea completa (lucru mecanic static intermitent) este mai eficienta decat contractia izometrica constanta. Aceasta alternanta se numeste tehnica exercitiilor (repetate) scurt izometrice zilnice. Eficienta acestor exercitii rezulta din faptul ca repetitia determina atingerea “pragului declansator” al lantului de reactii metabolice, necesare hipertrofiei si cresterii fortei musculare. Modul de realizare a exercitiilor scurte izometrice este variat si difera de la autor la autor. Unghiul articular: determina lungimea muschiului la care se executa contractia. Alegerea se va realiza in functie de rolul static sau dinamic al muschiului, respectiv de momentul maxim al fortei acestuia in viata cotidiana, activitatea profesionala sau sportiva. Odata aleasa lungimea muschiului la care se executa contractia izometrica se va pastra totdeauna aceeasi succesiune de antrenament (forta creste de 3-4 ori in pozitia initiala). Daca antrenamentul se va realiza in succesiunea pozitie scurta-medie-lunga, forta musculara va creste in pozitie scurta. Pentru muschii tonici, posturali, extensori, se prefera pozitionarea in zona medie spre scurta, in timp ce pentru cei fazici, flexori, pozitia initiala va fi in zona lunga spre medie.

ERGOTERAPIA: este un mijloc terapeutic care utilizeaza activitati

productive si corporale, pentru restabilirea capacitatii functionale normale sau dezvoltarea compensatorie a functiilor restante sanatoase, precum si pentru neutralizarea tulburarilor de comportament, incat individul sa se poata autoservi, deplasa cu mijloace de transport specifice sau in comun, sa practice anumite jocuri, sporturi, activitati zilnice sau chiar sa-si reexercite profesia. Obiective: educarea sau reeducarea motorie; educarea sau reeducarea generala (in cazul reeducarii corecteaza, simplifica sau automatizeaza gesturile deficitare sau incorecte pentru asigurarea independentei psiho-sociale a individului); atenuarea socului psihic la revenirea pacientilor in societate, prin trecerea de la inactivitatea fortata la activitati curente; stimularea gandirii pozitive; stimularea increderii in sine si crearea conditiilor optime pentru dezvoltarea fireasca a personalitatii (acest scop apare pregnant in cazul persoanelor cu handicap major-malformatii congenitale, infirmitate motorie cerebrala, sechele poliomielitice, paraplegii posttraumatice, alte boli cu caracter invalidant). Efecte: promovarea unei miscari a carei forta si amplitudine vor creste treptat. Prin miscare se efectueaza deplasarea unui segment corporal, de exemplu a unui membru in raport cu celalalt. Miscarea este rezultatul actiunii unui muschi, stimulat de contractia muschilor sinergici. Promovarea unui ansamblu de miscari utilitare, care initiaza si dezvolta