Subiecte Rezolvate Psihiatrie

Biletul NR 1

Tipologii de Personalitate, Semiologia personalităţii

Cea mai importantă manieră de studiu a personalităţii este cea tipologică. De la Hipocrate în prezent, au fost făcute diverse tipuri umane, utilizându-se diverse criterii-biologice + psihologice.

Tipuri biologice.

1. Hipocrate- sunt 2 tipuri , descrise pe baza criteriilor morfologice şi anume structura apopletică(crize ictale) + structura ftizică(TBC).

2. Galen- aplică teoria umorilor + corelează caracteristicile fiziologice cu trăsături psihologice

- Temperament Sangvinic- sânge

- Temperamentul Coleric- bila galbenă

- Temperamentul melancolic- bila neagră

- Temperamentul limfatic- limfa

3. Viola- tipul brevilin + longilin + normotipul

4. Pende- modifică ce a zis Viola şi corelează cu un nivel endocrin

- Longilin stenic- hipertiroidian + hiperpituitar(tahipsii + tasikinezie)

- Longilin astenic- hiposuprarenal + hipogenital(tahipsie + labilitate + fatigabilitate)

- Brevilin stenic- hipersuprarenal + hipergenital(euforie + expansivitate)

- Brevilin astenic- hipotiroidian + hipopituitar(depresie + inerţie)

5. Sigaud – tip respirator + tipul muscular + tipul digestiv + tipul cerebral

Tipuri Biopsihologice.

Kretchmer face o tipologie morfopsihologică cu corelaţii psihopatologice:

1. tipul picnic- predomină  transversale –temperament ciclotim- predispus la psihoză afectivă

2. tipul leptosom- longitudianale – temperament skizotim- predispus la skizofrenie

3. tipul atletic vâscos- temperament vâscos- predispus la epilepsie

4. tipul displastic- la fel.

Sheldon corelează tipurile somatice cu dimensiunea psihologică:

1. tipul endomorf- predomină  bazinului faţă ce cel al centurii scapulo-humerale-VISCEROTONIA

2. tipul mezomorf- dezvoltarea puternică a S. Osteo-Art, predomină extremităţile faţă de trunchi şi de centura Scap-H-SOMATOTONIA

3. tipul ectomorf- dezvoltarea membrelor în rap cu trunchiul + craniu în rap cu masivul facial- CEREBROTONIA

Tipuri psihanalitice.

1. Sigmund Freud

- Tipul oral-pasivitate, dependenţă, nevoia de afecţiune + protecţie + siguranţă

- Tipul anal- zgârcenie, corectitudine + ordine + simetrie + încăpăţânare

- Tipul uretral- orgaliu, ambiţie

- Tipul falic- siguranţă

- Tipul genital- calităţi ideale de personalitate

2. Horney- face o clasificare în funcţie de relaţia omului cu ambianţa

- Tipul complezant- tendinţa de a se dirija spre oameni

- Tipul agresiv – tendinţa de a se dirija împotriva oamenilor

- Tipul detaşat- tendinţa de a se depărta de oameni

3. Fromm- face descrieri în funcţie de orientarea socială

o Orientare receptivă

o Orientare de acumulare

o Orientarea comercială

o Orientarea productivă

4. A. Roback

o Caracter superior- intuiţia

o Caracter înalt- principii etico-logice, estetice, religioase

o Caracter mijlociu- mijloace sociale + juridice

o Fără caracter-mijloace fizice

5. E. Sprangler – tipul practic, teoretic, estetic, religios, dominator, social

6. Jung- bazat pe fenomenul contradicţiei bipolare, avem: tipul extravertit(predomină relaţiile cu ceilalţi), tipul introvertit(predomină viaţa interioară)

7. RoschHack – în funcţie de rezonanţa afectivă: extratensiv, introtensiv, coarctat, ambiegal.

SEMIOLOGIA PERSONALITĂŢII.

Depersonalizarea. Este impresia de schimbare pe care bolnavul o percepe şi o trăieşte. Poate fi o impresie de schimbare psihică, sau una de schimbare somatică. Bolnavul trăieşte sentimentul anxiogen al modificării propriului EU, descriind această stare ca şi cum nu ar fi sigur de propria identitate.

Depersonalizarea este descrisă de bolnav prin sentimentul de vid interior, de încetinire a cursului vieţii, de devalorizare + diminuare, până la dispariţia forţei de rezonanţă afectivă , chiar prin sentimentul de dedublare(bolnavul asistă k un spectator la derularea propriei vieţi).

Efortul bolnavului în scopul regăsirii de sine conduce la o permanentă verificare introspectivă , care le accentuează interiorizarea + îi îndepărtează de real. O formă particulară o reprezintă Sindromul de Automatism Mintal, constituit din trăiri complexe de influenţă exterioară(furtul + ghicitul gândurilor). Apare în skizofrenie.

Derealizarea. Reprezintă impresia de înstrăinare, de nefamilialitate a realităţii trăite, care apare bolnavului k iluzorie, ireală, stranie, cu semnificaţii misterioase.

Hipocondria este o formă a desomatizării, reprezentând nişte schimbări corporale, de la preocupări excesive de boală la forme delirante. În formele minoră(nevrotică), poate avea forme obsesive, fobice, sau isterice şi se referă la diverse boli, fără suport real, dar trăite intens de pacienţi.

În forma majoră(delirantă) este în contradicţie flagrantă cu realitatea(sindromul Cotard) , format din idei de negaţie + transformare a propiilor organe. Apare în psihoze depresive grave. O formă rară este cea din skizofrenie şi este Delirul Metabolic, pacientul trăieşte o transformare a întregului corp(se consideră câine, pisică).

Dizarmonia de personalitate manifestată prin dezechilibru + instabilitate, caracterizează personalităţile anormale(psihopaţii + stările psihopatoide). Aceste personalităţi se caracterizează prin incapacitatea de adaptare la condiţii sociale obişnuite în prezenţa unei dezvoltări normale a proceselor cognitive.

Psihogeniile-generalităţi, psihopatologie, clasificare

Grup polimorf de tulburări psihotice + nevrotice cu determinism psihogen în contexul unei vulnerabilităţi biologice, cognitive şi sociale crescute.

Psihicul uman în dinamica sa structurală, poate interfera cu evenimente psihotraumatice reacţionând într-o manieră personală , dependentă de nivelul individual al vulnerabilităţii şi de valoarea simbolică a acestor evenimente în contextul existenţial de la un moment dat.

CLASIFICARE

o Psihoze reactive

1. delirul senzitiv de relaţie

2. psihozele hipocondriace de dezvoltare

3. dezvoltările prevalente prin izolare socială

o Dezvoltările patologice reactive

o Nevrozele