Negocieri și uzanțe de protocol

1. Negocierea trebuie privita drept cel mai eficient mijloc de comunicare, avand avantajul ca

realizeaza, in cel mai scurt timp, efectul scontat.

2. In sens larg, prin negociere se intelege orice forma de comunicare al carei scop consta in

rezolvarea unor probleme cu caracter civil.

3. Negocierea este un proces organizat, in care se doreste, pe cat posibil, evitarea

confruntarilor si care presupune o permanenta competitie.

4. Negocierea este prin excelenta, un proces competitiv, in care partenerii urmaresc numai

satisfacerea propriilor interese.

5. In functie de comportamentul uman si tipurile de interese avute in vedere, avem doua mari

categorii de negocieri: personale si impersonale.

6. Negocierea propriu zisa se concretizeaza in adaptarea unei intelegeri, de regula scrisa, ce

contine masurile care urmeaza sa fie indeplinite pentru realizarea obiectivului in cauza.

7. Prin intermediul procesului de comunicare se urmareste atingerea doar a unui singur

obiectiv, acela de a fi acceptati.

8. Scrierea este o modalitate la fel de pretentioasa ca si comunicarea, care ofera la fel de multa

libertate ca si cea verbala.

9. Inainte de inceperea negocierii, este necesara o intensa activitate de documentare, de

culegere de informatii, de analiza, de elaborare de documente, proiecte sau propuneri

concrete, pentru a avea siguranta ca se vor obtine rezultatele scontate.

10. Pregatirea echipei de negocieri se face cu putin timp inainte de inceperea negocierii.

11. Nu este obligatoriu ca toti membrii echipei de negociere sa cunoasca si sa se implice in

rezolvarea problemelor specifice, potrivit locului ce-l ocupa in ierarhia organizatiei de la care

provin, cat si in cadrul echipei propriu-zise.

12. La intocmirea si definitivarea mandatului de negociere se va tine seama doar de elementele

de strategie, tactica si tehnica pe care le presupun negocierile.

13. De fapt, negocierea nu este altceva decat o evaluare nescrisa a caracterului si calitatilor

celor care negociaza.

14. Cooperarea este atitudinea cea mai frecvent adoptata in marile negocieri, indiferent de

caracterul acestora.

15. Potrivit unui principiu de baza al stiintei managementului, un bun conducator trebuie sa stie

cum sa delege o parte din competentele sale, sa-si delege autoritatea, insarcinandu-i pe

colaboratori si subordonati pentru a rezolva probleme care pot intra in competenta lor.

16. In lumea afacerilor romanesti (dar nu numai) nu se manifesta indiferenta in ceea ce priveste

raspunsul la o invitatie.

17. Cele mai multe petreceri se organizeaza la mese cu locurile invitatilor prestabilite; in cazul in

care partenerii de viata nu sunt prezenti (soti, sotii), oaspetii vor fi aranjati in ordinea

importantei lor, fara a tine seama de sex.

18. Cand cineva intra in biroul tau, doar tu te vei ridica in picioare si-l vei saluta respectuos,

celelalte persoane care eventual se afla langa tine, nu vor face la fel.

19. Cadoul ce se ofera cel mai frecvent este stiloul sau pixul, deoarece, in ultima instanta in

lumea afacerilor, toata lumea scrie.

20. In conditiile in care arabii au credinta ca animalul este norocos, se recomanda oferirea unui

cadou care sa sugereze un animal.

21. Comunicarea poata fi definita in general, astfel: procesul in cadrul caruia se transmit si se

receptioneaza mesajele care contin informatia, fiind unul din principalele mijloace prin care

se pot lua decizii si se pot rezolva probleme specifice unei negocieri, intelegeri sau afaceri.

22. O forma de comunicare cu cei din jur o reprezinta si tinuta vestimentara.

23. Verificarea si definitivarea programului de negociere nu se fac in procesul simularii

negocierilor.

24. Creativitatea ramane, alaturi de cooperare, atitudinea cea mai constructiva, care trece insa

dincolo de limitele cooperarii firesti.