Motivația învățării școlare

1. Motivatia si sursele ei.

Motivatia este- pe buna dreptate- considerata de psihologi a fi principalul resort intern al tuturor eforturilor omului de a se perfectiona prin învatare. Pentru a stimula dezvoltarea copilului, educatia îi formuleaza noi cerinte, care prin gradul lor de dificultate se situeaza în “zona proximei dezvoltari” (vezi Vîgotski, L.S.). Se creeaza astfel o contradictie între posibilitatile de actiune, existente la un moment dat, si cerintele educatiei, iar aceasta contradictie este considerata a fi “forta motrice a dezvoltarii” psihice (.P. Golu, 1983).

“Ce anume face ca polul contradictiei, ramas în urma, sa se ridice la nivelul celui care-l depaseste? Trebuie sa facem apel la o variabila: motivatia (…) Factorii de mediu nu se revarsa niciodata direct, total si la modul cantitativ, ca într-un vas gol, în interiorul persoanei. Microvariabilele motivationale sensibilizeaza în chip diferit persoana fata de influentele externe, amplifica sau diminueaza indicii de permeabiliate ai sistemului (sau) receptor. (…) Cu cât urcam mai sus pe spirala dezvoltarii, cu atât se afirma mai pregnant rolul conditiilor interne-în speta al comportamrentelor motivationale- în determinarea si sustinerea dezvoltarii psihice” ( P. Golu. Op. Cit, pg. 96-97)

Motivatia este o stare interna, traita subiectiv ca o nevoie, dorinta, trebuinta care stârneste, directioneaza si asigura persistenta unui comportament. Motivatia se refera la “cauza interna” a comportamentelor umane, întrucât exprima desfasurarile interne, subiective, care au stat la baza unor anumite decizii si a unor anumite conduite. Ea se manifesta prin mai multe categorii de fenomene psihice, cunoscute sub denumirea de structuri ale motivatiei: (1) trebuintele; (stari de tensiune, neliniste, necesitate interna, care semnaleaza privatiunea sau excesul) (2) impulsurile; (resimtirea accentuata, expansiva a tensiunii generate de o anumita trebuinta);(3) intentiile (structuri de actiune pregatite în minte pentru a raspunde unui impuls); (4) interesele (orientari selective spre anumite obiecte sau activitati); (5) convingerile (idei puternic traite afectiv care determina actiunile); (6) idealurile (sensurile, scopurile si modelele de viata calauzitoare pentru viata unei persoane); (7) conceptia despre lume si viata ( ansamblul ideilor personale despre om, natura, societate). Motivatia care poate sta la baza conduitelor umane poate fi extrem de diversa de la un individ la altul, astfel ca astfel ca aceasta categorie de fenomene psihice poarta amprenta unei înalte subiectivitati, unicitati si originalitati.