Fundamentele Psihologiei

1. Definirea psihologiei ca ştiinţă. Ramurile aplicative ale psihologiei.

Psihologia este una dintre ştiinţele umaniste, poate cea mai reprezentativă dintre ele prin originalitatea şi complexitatea naturii obiectului său de cercetare. Psihologia este ştiinţa care ne învaţă să cunoaştem omul şi ne ajută să-l înţelegem. Ca domeniu al cunoaşterii umane, ea a fost încă de la început tributară filosofiei din care s-a desprins treptat.

Asociaţionismul, behaviorismul, gestaltismul, psihanaliza, psihologia umanistă sunt marile curente care au jalonat întreaga istorie a psihologiei, fiecare dintre ele propunând diverse modele explicative asupra vieţii psihice.

Spre sfârşitul secolului XIX, psihologia a început să-şi afirme treptat statutul său de ştiinţă, delimitându-şi problemele şi stabilindu-şi metodele de cercetare, iar la sfârşitul secolului XX şi apoi în decursul lui s-au elaborat şi închegat marile construcţii teoretice, s-au rafinat metodele de investigaţie.

Cei mai mulţi autori au definit psihologia pornind de la etimologia cuvântului. Deoarece cuvântul psihologie este compus din două particule psyche (suflet) şi logos (ştiinţă) s-a afirmat că psihologia este ştiinţa sufletului. Deşi definiţia este oarecum tautologică, ea are mai ales o valoare operaţională, orientând cercetătorii spre descifrarea şi detalierea termenului de psihic.

A. Definiţii etimologice

Cei mai multi autori au definit psihologia pornind de la etimologia cuvântului. Deoarece cuvântul PSIHOLOGIE este compus din douã particule psyche (psihic) si logos (stiintã) s-a afirmat cã psihologia este stiinta psihicului. Desi definitia este oarecum tautologicã are mai ales o valoare operationalã, orientând cercetãtorii spre descifrarea si detalierea termenului de psihic.

B. Definitii comprehensive-încearcã sã surprindã elementele esentiale ale psihologiei ca stiintã

-W.Wundt- Psihologia= stiintã a experientei imediate

-W. James- Psihologia= stiintã a vietii mentale, a fenomenelor si conditiilor reale

-Kulpe- Psihologia=stiintã a faptelor în mãsura în care ele depind de subiect

Psihologia este o ştiinţă care se ocupă de studiul fenomenelor şi capacităţilor psihice, urmărind descrierea şi explicarea acestora în baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularităţi sau modalităţi determinative.(Paul Popescu-Neveanu)

După opinia lui M. Zlate, definiţia unei ştiinţe trebuie să conţină informaţii, fie şi într-o formulare generală despre obiectul de cercetare, metode, legi, finalitate. Luând în considerare aceste elemente, M.Zlate defineşte psihologia ca fiind ştiinţa care studiază psihicul (procese, însuşiri, mecanisme psihice), utilizând un ansamblu de metode obiective, în vederea desprinderii legităţilor lui de funcţionare, cu scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei umane.

C. Definiţii explicativ-culturale:

1. Psihologia reprezintă studiul faptelor morale şi al inteligenţei, fiind ştiinţa sufletului (Littre)

2. Psihologia are mai multe semnificaţii ca ştiinţă şi anume:

a) studiul ştiinţific al vieţii mentale (memorie, gândire, inteligenţă),

b) cunoaşterea empirică a sentimentelor celuilalt,

c) analiza sentimentelor, a stărilor de conştiinţă,

d) ansamblulde sentimente, modalităţi de a gândi şi de a acţiona caracteristice unui individ sau unui grup de indivizi (J.Dubois)

e) psihologia este ştiinţa care studiază procesele mentale şi emoţionale şi comportamentul

f) psihologia este suma acţiunilor, trăsăturilor atitudinilor, modelelor de gândire sau a stărilor sufleteşti ale unei persoane sau ale unui grup (D.B.Guralnik)

D. Definiţiile filosofice sunt cele care caută să explice conceptul sau ideile despre psihologie.

1. Psihologia este ştiinţa sufletului sau a spiritului. Acest punct de vedere cuprinde mai multe aspecte ce trebuie considerate separat.

a) o anumită manieră de a se comporta, de a reacţiona la impresiile din afară (psihologia comportamentului)

b) faptul de a avea conştiinţa propriilor idei, emoţii, tendinţe (psihologia conştiinţei),

c) atitudinea reflexiv-critică faţă de propria persoană (psihologia reflexivă şi cea critică),

d) ansamblul de stări sau dispoziţii psihice ale unei persoane sau ale unui grup de indivizi (psihologie socială)

Definiţiile menţionate mai sus pun problema complexităţii acestei ştiinţe, dar evidenţiază şi dificultatea de a o delimita şi defini, dintr-un singur punct de vedere.