Fundamentele Psihologiei

1 STATUTUL PSI CA STIINTA

În comparaţie cu alte ştiinţe, psihologia a avut un drum dramatic. Ea s-a desprins de filozofie şi s-a constituit ca ştiinţă mai târziu, deşi preocupări în acest domeniu au existat încă din antichitate. În jurul anului 1879 psihologia a îndeplinit cerinţele de bază: a demonstrat că există fapte de care numai ea se poate ocupa, a descoperit primele legi, a demonstrat că poate folosi metoda experimentală (în 1879 s-a înfiinţat primul laborator de care este

legat numele lui Wundt).

În ce priveşte domeniul de fapte de care trebuie să se ocupe noua ştiinţă, acesta a fost demonstrat chiar de savanţii din aceste domenii. Astfel cercetătorii din laboratoarele de optică şi acustică

deja constataseră că atunci când aplică stimuli vizuali sau sonori, oamenii cu care se desfăşurau experimentele nu aveau senzaţii la intensităţile foarte mici ale acestora ci numai când atingeau o

anumită valoare, când aveau un anumit prag. La fel, în 1775 directorul Observatorului din Greenwich a concediat un subaltern al său pentru că acesta nota cu o întârziere de o jumătate de secundă, trecerea unei stele pe deasupra unui meridian, faţă de cum o nota el.

După treizeci de ani s-a constatat că faptul se explică prin diferenţa de timp de reacţie dintre oameni iar acest lucru depăşeau preocupările Astronomice:

Posibilitatea psihologiei de a descoperi legi s-a demonstrat prin descoperirea între 1846 şi 1860 a legii relaţiei dintre intensitatea stimulului şi intensitatea senzaţiei care a dobândit şi o expresie

matematică şi s-a perfecţionat ulterior.

În secolul 19 se pune foarte mare preţ pe metoda

experimentală şi se consideră că aplicarea ei într-un domeniu este un argument hotărâtor pentru recunoaşterea unei ştiinţe. În 1879 W.

Wundt a introdus această metodă specifică de cercetare în psihologie prin înfiinţarea unui laborator în care au lucrat şi s-au format reprezentanţii noii ştiinţe din ţările europene şi din America.

Acest eveniment a fost ca un fel de certificat de naştere a psihologiei.

Această nouă ştiinţă poate fi definită astfel:

Definiţie:

Psihologia este ştiinţa care cercetează condiţiile şi legile manifestării vieţii psihice. Imediat după apariţia acestei ştiinţe s-a manifestat neîncrederea în ea şi i-a fost contestat statutul de ştiinţă. Dar, în

ciuda acestor adversităţi, dezvoltarea cercetărilor în domeniul vieţii psihice, mai ales în a doua jumătate a secolului XX , au oferit argumente hotărâtoare în favoarea ştiinţei psihologice.

Către anul 2000 ea s-a afirmat printre primele realizări deosebite ale cunoaşterii umane. S-au înmulţit institutele de cercetare, s-a dezvoltat învăţământul psihologic universitar, s-a amplificat interesul celorlalţi oameni de ştiinţă pentru problemele ei, s-a dezvoltat profesia de psiholog şi s-au înmulţit serviciile pe care le oferă marelui public. S-au dezvoltat atât disciplinele generale

teoretice cât şi cele aplicative. În legătură cu toate domeniile în care lucrează oamenii s-a întemeiat câte o ştiinţă psihologică.

Dincolo de anul 2000, psihologia se caracterizează prin mai multă clarificare teoretică, prin metode mai numeroase şi mai eficiente, prin efortul de unificare a punctelor de vedere, prin dezvoltare de noi discipline, legate de toate felurile de activităţi

umane.