Psihologia Copilului

1. Psihologia varstelor

Psihologia copilului este disciplina care cerceteaza conditiile si legile de aparitie si evolutie a vietii psihice de-a lungul copilariei.

Psihologia copilului este stiinta care studiaza comportamentul copiilor, inclusiv insusirile fizice, cognitive, motorii, lingvistice, privind perceptia, sociale si emotionale, de la nastere pana la adolescenta.

Problemele prioritare sunt:

-cercetarea factorilor dezvoltarii psihice umane si a interactiunii dintre ei;

-aprofundarea investigarii relatiilor dintre ereditar si dobandit;

-descoperirea legilor generale si specifice ale dezvoltarii psihice din copilarie;

-relevarea interactiunilor dintre transformarile multiple caracteristice fiecarui stadiu al copilariei;

-demonstrarea specificitatii copilariei si a fiecarui stadiu din aceasta prima parte a vietii ;

-descoperirea de fapte noi si elaborarea conceptelor corespunzatoare ;

-relevarea aspectelor diferentiale dintr-un stadiu dar si a celor de continuitate in dezvoltarea psihica umana.

Psihologia dezvoltării este o ramură a psihologiei apărută din necesitatea de a înţelege modul

cum se constituie caracteristicile, funcţiile, procesele psihice de la cele mai fragede vârste şi evoluţia

lor pe tot parcursul existenţei umane, cu progresele ce caracterizează fiecare vârstă.

Psihologia vârstelor are ca obiect studiul schimbărilor psiholo-gice care au loc începând de la

nastere până în perioada bătrâneŃii.

Istori psih varstelor:

Etapa prestiintifica

lucrarea lu aristotel “anima”

1881 preyer-“sufletul copilului”…primele zilnice….cusmauli si sigismund descriu aspecte de dezvoltare a fiilor sai.

wound 1879 primul laborator

Etapa stiintifica:

savantii depsebesc psih copilului de adult

timp indelungat se considera ca copilul e o copia micsorata a adultului

preyer a fixat etapele dezv psihicului copilului

Preyer-46 de aptitudini-8 grupe: 1.motorica 2.sennsibilitatea 3.limbajul 4.procesele cognitive 5. aptitudinile 6. sfera emotive 7.comunicarea 8.personalitatea.

Clasificarea metodelor (Ananiev):

a)Metodele organizatorice includ metoda comparativă, metoda longitudinală, metoda secţiunii transversale. Cercetările de acest gen permit a determina legăturile şi dependenţele între fenomenele de diverse tipuri, de exemplu, între dezvoltarea fiziologică, psihologică şi socială a personalităţii.