Psihopedagogie - deficienți de intelect

Atenţia - reprezintă o formă superioară de activare psihofiziologică, prin care se asigură desfăşurarea optimă a proceselor psihice cognitive şi a oricărei activităţi teoretice sau practice, destinată atingerii unui scop.

Ea îndeplineşte o serie de funcţii:

-funcţia de pregătire şi orientare a subiectului în vederea efectuării unei activităţi;

-funcţia de detectare şi selectare a obiectului acţiunii;

-funcţia de fixare şi menţinere în câmpul conştiinţei a scopului, mijloacelor şi motivaţiei acţiunii;

-funcţia de înregistrare şi evaluare a rezultatelor acţiunii.

Funcţia de pregătire şi orientare, pe care o joacă atenţia în activităţile de învăţare este puternic diminuată îndeosebi la debutul şcolar al elevilor cu handicap mintal, dar şi în primele clase, când aceştia, datorită particularităţilor lor neurofiziologice, nu pot fi atenţi sau nu sunt deprinşi să facă acest lucru, fiind uşor distraşi de la activităţile de învăţare-memorare, în ur¬ma acţiunii perturbatoare a unor factori întâmplători. De aceea, în faza de început a fiecărei activităţi de învăţare, este necesar ca elevii res¬pectivi să fie ajutaţi să înţeleagă rostul a ceea ce urmează să efectueze, iar pe parcursul activităţii, atenţia lor trebuie mobilizată şi susţinută prin conţinuturi interesante şi accesibile, dar şi prin caracterul incitant al operaţiilor de rezolvat.

Pe termen lung, elevii cu handicap mintal trebuie antrenaţi la exerciţii specifice, de preferinţă cu caracter ludic, pentru ca astfel să fie stimulată capacitatea lor de a fi atenţi, iniţial involuntar, prin trezirea curiozităţii şi a interesului, apoi şi în mod voluntar, în acti¬vitatea de terapie educaţională complexă şi integrată.

Pentru a înlesni activitatea de invatare, la şcolarii cu handicap min¬tal, materialul intuitiv folosit la lecţii trebuie prezentat într-un context cât mai simplu şi însoţit de o explicaţie verbală accesibilă.

Pentru preve¬nirea instabilităţii atenţiei este necesară înlăturarea din timp a posi¬bilităţii de apariţie a unor factori perturbatori, iar pentru prevenirea manifestărilor de inerţie se poate dovedi utilă o anumită varietate în ceea ce priveşte conţinuturile activităţii de învăţare şi a exerciţiile de consolidare, precum şi a materialelor demonstrative.

Aportul pe care îl are atenţia, alături de gândire, la realizarea funcţiei de control, precum şi a funcţiei de înregistrare şi evaluare a rezultatelor activităţii de învăţare este adesea drastic limitat la şcolarii cu handicap mintal, datorită lipsei de rezistenţă în faţa solicitărilor intense, fatigabilităţii lor crescute, dar şi datorită unor manifestări ale «vâscozităţii genetice», manifestări constând în «fuga» instinctivă de efort.

Atenţia poate fi, în ceea ce priveşte natura reglajului, involuntară şi voluntară. Există şi o atenţie postvoluntară.

Categorii de factori care influenteaza atentia involuntara:

a) factorii externi:

- noutatea, caracterul neobişnuit al stimulilor;

- intensitatea cu care aceştia acţionează asupra organelor de simţ;

- dinamismul cu care ei acţionează şi mobilitatea lor;

- complexitatea stimulilor;

b) factorii interni:

- interesul pe care-l trezesc stimulii la persoana (elevul) în cauză;

- trăirea afectivă, caracterul relaţiei dintre persoana (elevul) în cauză şi categoria dată de stimuli.

La şcolarul cu handicap mintal, atenţia involuntară este cea care poate fi captată şi menţinută cu uşurinţă. Sub aspectul efortului depus, atenţia involuntară este mai puţin solicitantă deci, mai puţin obositoare pentru elevi.

Atenţia voluntară este cea care se obţine prin reglaj conştient, deci prin participarea gândirii.

Este şi ea favorizată de pre¬zenţa unor condiţii anume:

- înţelegerea sensului activităţii desfăşurate;

- claritatea scopurilor urmărite;

- conştientizarea etapelor de parcurs şi identificarea momentelor de dificultate;

- organizarea ambianţei de desfăşurare: spaţiu optim de lucru, condiţii de iluminat, de aerisire;

- eliminarea factorilor perturbatori: evitarea zgo¬motelor, a convorbirilor colaterale.

Atâta timp cât, în activitatea de învăţare, atenţia voluntară poate fi menţinută, ea asigură o eficienţă sporită, comparativ cu eficienţa asigurată de către atenţia involuntară. Atenţia voluntară are şi un dezavantaj, acela că, oboseala apare mai repede, iar capacitatea de concentrare scade.

Atenţia postvoluntară, adică deprinderea de a fi atent este formată prin exersare îndelungată.

La şcolarii cu handicap mintal, exersarea îndelungată a deprin¬derii de a fi atent, mai ales în timpul unor activităţi practice, implicate iniţial în contexte ludice, dar apoi, treptat, şi în situaţii obiş¬nuite de viaţă, dobândeşte o mare valoare compensatorie şi educa¬tivă.

Contrare capacităţii de concentrare sunt instabilitatea, distragerea cu uşurinţă a atenţiei şi fixarea ei rigidă pe un anume conţinut sau pe un anume tip de activitate.

La şcolarii cu handicap mintal aceste caracteristici negative ale atenţiei se manifestă frecvent, datorită dereglării specifice a rapor¬tului normal dintre excitaţia şi inhibiţia corticală, insuficient corelate şi lipsite de forţa necesară unei concentrări optime şi unei delimitări reci¬proce dinamice.

Factori, capabili să favorizeze concentrarea atenţiei

-interesul acestuia pentru activitatea respectivă;

-importanţa pentru cel în cauză a activităţii desfăşurate;

-gradul de structurare a activităţii;

-antrenament special de rezistenţă la factori perturbatori.

-obiectul pentru care se solicita atentia

-bogatia continuturilor

-natura activitatilor desfasurate

-motivatia pentru aceste activitati

In cazul şcolarilor cu handicap mintal -stabilitatea optimă a atenţiei nu depăşeşte 15 minute, pentru ca la adulţi, mai ales în activităţile obişnuite de muncă, să ajungă la 40-50 de minute şi chiar mai mult. Importante pentru eficienţa activităţilor de învăţare: distributivitatea şi mobilitatea sau flexibilitatea atenţiei.

Distributivitatea atenţiei este acea capacitate, care permite unei persoane să efectueze, concomitent, câteva activităţi beneficiaza de un anumit grad de automatizare. Flexibilitatea este acea capacitate, care permite reorientarea atenţiei în mod operativ, adică în timp util, de la o activitate la alta, de la un obiect la altul.

O altă caracteristică a unei atenţii eficiente o reprezintă capacitatea sa de cuprindere, adica volumul său, cantitatea de elemente asupra cărora se poate orienta şi concentra în aceeaşi secvenţă de timp.