Etică

Subiect 1

1 Etica si religie, legile umane vs. Legile divine, credinta, credibilitate, incredere

Mulţi privesc religia ca pe o lege înaltă, pe Dumnezeu asimilându-l cu Autoritatea. Pentru credincioşi, legea divină este, astfel, puternic motivatoare, chiar dacă nu toţi au aceeaşi religie sau acelaşi mod de interpretare a legii divine.

Consecvenţa etică presupune aderare la principii. În general noi toţi ne considerăm persoane cu principii. Nu ne pricepem să explică termenul, dar “vrem să facem ceea ce e mai bine”.

“Cred în a face bine tuturor şi a nu face rău nimănui”, spunem uneori. Afirmaţia este o practică a ceea ce societăţile occidentale numesc filozofia iudeo-creştină, reumată ca respectul pentru ceilalţi (dragostea frăţească). Deşi lăudabil, este mai degrabă idealist decât practic. De obicei “a face bine” unei persoane atrage “a face rău” alteia (contractul benefic doar pentru una dintre părţi, nu toate articolele sunt de prmă pagină, şi nici un post excepţional nu poate fi al tuturor). Astfel, se fac alegeri care favorizează o persoană în detrimentul alteia.

“Cred că Binele este bine şi Răul este rău. Voi face mereu ceea ce e bine”, afirmăm. Este o afirmare a absolutismului. Ne susţinem credinţa în loialitatea supremă faţă de îndatoriri, de consecvenţa deciziilor şi universalism. De aceea, ajungem să avem adevărate liste de bune şi de rele. Unii susţin chiar că acţiunile “bune” ar trebui clasificate în funcţie de priorităţi. Spre exemplu, este bine să ne ţinem o promisiune dar o prioritate de ordin etic ne-ar putea face să o încălcăm. Nu e bine să ucizi, dar cine nu ar ucide pentru a-i apăra pe cei dragi?

“Cred în a face ceea ce e mai bine pentru cei mai mulţi oameni”, pretind alţii. Este o rezumare a principiului utilitarismului, numit şi convenţionalism. Se pune aceentul pe reultatele finale, pe caracterul practic. Este un principiu cu un caracter aproape democratic (este nevoie numai de înşirarea rezultatelor dezirabil vs. indezirabil sau a celor care sunt ajutaţi vs. răniţi). Uneori, acest principiu poate intra în conflict cu altele (Ex. Robin Hood fura de la bogaţi şi le dădea săracilor – rezultat lăudabil prin încălcarea altor norme; alţii au justificat sclavia…)

“Cred în evitarea extremelor şi în găsirea căii de mijloc acceptabile”. O afirmaţie în sprijinul ideii de compromis, de alternativă. Astfel, orice regulă are excepţiile sale, iar o persoană etică ar trebui să nu fie una dogmatică, ci deschisă. Un filozof a propus chiar analizarea gradului de acceptabilitate a unei decizii din partea celor afectaţi de ea (“adevărul este la mijloc”). Slăbiciunea ideii de supremaţie a compromisului este evidentă: poate duce la evitarea deciziei.

2 Fotojurnalismul si tragediile, implicatii legale si deontologice

Studiu de caz : Fotojurnalismul şi tragediile

Copiii din cartier se joacă într-un parc unde exista un mic lac aflat pe domeniul public. S-a primit un apel la Poliţie şi Ambulanţă prin care se anunţa dispariţia unui băieţel despre care se crede că a căzut în lac. Un fotoreporter de la un ziar ajunge la faţa locului înainte ca trupul copilului să fie găsit şi scos la mal. O scenă tragică: o mamă îndurerată prăbuşită peste trupul copilului său.

La ziar, se pune problema dacă respectivele fotografii trebuie publicate lângă articolul despre cazul de înec. Unii redactori susţin că nu trebuie publicată din respect pentru mama îndurerată. Fiind vorba despre domeniul public, nu există, legal, interdicţie cu privire la difuzarea imaginilor. Alţii spun că, din contră, fotografia i-ar face pe părinţi mai atenţi la copiii lor, justificând un mijloc de evitare a unor cazuri similare.

Subiect 2

1 Comentati si exemplificati relatia dintre etica si lege

I. Zidul legal / vs. / etic

Majoritatea oamenilor se consideră fiinţe etice. Atunci când definesc termenul, pun semnul egal între “a fi etic”, “a fi onest” şi “a face bine”.

Există o distincţie între lege şi etică. Multe dintre legile de astăzi au reprezentat cândva principii etice. Pentru a primi “mandat legal” din partea societăţii, au trebuit să fie larg acceptate şi universal dezirabile. Astfel, legea este etica devenită executorie, iar etica – o lege potenţială.

Profesorul Deaver propune un “zid”: de o parte sunt deciziile dezirabile, de alta – cele indezirabile (deciziile legale sunt considerate dezirabile, iar cele ilegale - indezirabile)

Decizii dezirabile //////// Decizii idezirabile

Legale / etice ////////

Legale //////// Lipsite de etică

Etice ///////// Ilegale

Ilegale / lipsite de etică

În primul caz, multe decizii sunt uşor de luat în sens pozitiv (şi legale, şi etice). La fel, în cazul IV, despre cele în sens negativ. În al doilea caz, deşi lipsită de etică, poate fi apărată ca fiind legală, însă conştiinţa noastră o consideră imorală. Modalitatea de a ne ascunde după lege echivalează cu evitarea deciziei de a face ceea ce e corect, deoarece serveşte conştiinţa şi intelectul autorităţii (care dă legile). Cazul III este mai complicat: “nesupunere civilă” în faţa unei legi nedrepte din punct de vedere etic. Presupune înfruntarea convenţiilor, aidoma “eroilor morali” (Budda, Iisus Hristos, Maica Tereza, Ioana D’Arc). Aceştia trebuie să aibă puterea de a se oferi pe sine drept teste pentru sfidarea legii (ex. legea sinuciderii asistate). Uneori, trebuie sacrificată slujba; alteori prieteniile sau viaţa.

Astfel, legea ne spune cât de rău ne-am putea comporta. Etica spune cum trebuie să ne comportăm ca să fie bine. Diferenţa etică-lege este cea dintre “a putea” şi “a trebui”. Gândirea juridică se ocupă cu ceea ce putem (sau nu putem) face, iar cea etică de ceea ce trebuie (nu trebuie) să facem. Gândirea juridică este lineară (cu progresie logică spre concluzii), fiind orientată spre reguli. Nu caută virtutea, ci dovada. Sistemul juridic poate duce la împărţirea dreptăţii, dar nu mereu la corectitudine şi adevăr.