Etică

Etica=o reflectare conştientă a credinţelor noastre morale şi a propriilor atitudini, prin intermediul unor norme sau principii morale; o ştiinţă (ramură a filosofiei) care studiază problemele practice şi teoretice ale moralei; o ştiinţă a binelui şi a răului, cu caracter teoretic dar şi normativ – fundamentează un sistem de norme, valori, categorii morale.Etica afacerilor=un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu privire la determinarea principiilor morale şi a codurilor de conduită ce reglementează relaţiile interumane din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale manag.Valori=ceea ce alegem (noi, societatea) sau credem că ar merita valorat (autonomie, confidenţialitate, justiţie, toleranţă, a nu face rău, respect pentru ceilalţi, adevăr, libertate etc.).Sistem de valori=modul în care ne organizăm sau ierarhizăm propriile valori şi care ne ghidează în luarea deciziilor.Virtuţi=valori îndreptate spre acţiune.Reguli morale=un ghid al acţiunilor noastre; ceea ce justifică judecata morală şi acţiunile noastre.Principii etice=parte a teoriei normative a eticii, care clarifică şi apără anumite reguli şi/sau judecăţi morale. Câteva principii morale:scopul nu scuză mijloacele (o intenţie bună nu justifică o acţiune neetică);mijloacele nu scuză scopul (o acţiune bună nu justifică o rea intenţie);nu există acţiuni neutre din punct de vedere moral;niciodată nu trebuie făcut rău în mod direct;nu trebuie dorit răul;trebuie evitat răul;se poate tolera un “rău mai mic”, atunci când alternativa este şi mai rea;trebuie căutat întotdeauna binele “cel mai mare” (care este bun pentru cei mai mulţi oameni); imparţialitatea, deschiderea, raţionalitatea trebuie să ne ghideze în orice acţiune. Morala reprezintă astfel totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii, normelor, regulilor determinate istoric şi social, care reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi colectivitate, în funcţie de categoriile bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi pe opinia publică.Blaise Pascal spunea :ce e bine dincolo de Pirinei e rău dincoace de Pirinei. Etica -ştiinţa binelui şi a răului, este o teoria filosofică a moralei cuprinzând de obicei o doctrină despre esenţa acesteia şi o fundamentare a unui sistem de norme, valori, categorii morale. Termenul deontologie desemnează normele de conduită şi obligaţiile etice în cadrul unei profesii. Este o teorie a datoriei, a obligaţiilor morale în acea profesie si aplică anumite norme morale particulare.

Istoric : Socrate, care a dezvoltat teoria eticii prin încercarea de a fundamenta noţiunile de bază precum bine, datorie, onoare, virtute, cinste, Platon, discipolul său şi continuatorul meditaţiei asupra problematicii eticii, Aristotel, care a întemeiat o morală practică. Immanuel Kant, la care etica este întemeiată pe raţiune, de fapt pe o raţiune practică, ce ne impune anumite legi morale, cu caracter universal. Alte contribuţii notabile în gândirea filosofică despre morală au avut Friedrich Hegel, Friedrich Nietzsche, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre.Multe din conceptele şi metodele dezvoltate de filosofi de-a lungul timpului sunt azi relevante pentru etica afacerilor. Toate deciziile sunt de fapt compromisuri între responsabilitatea economică şi cea socială în cazul firmelor, sau între aspiraţii şi datorii în cazul indivizilor. Abordari : Abordarea în termenii “Legii eterne(există o Lege eternă încorporată în mintea lui Dumnezeu, relevată în Sfânta Scriptură şi că acestă lege este imediat acceptată de cei care îşi fac timp să studieze Sfânta Scriptură. ”Studierea atentă a Bibliei te va transforma într-un cetăţean mai bun.”.Dacă oamenii au drepturi la viaţă, libertate şi fericire, atunci ei au obligaţia să asigure aceste drepturi şi celorlalţi.dacă eşti iubit, atunci trebuie să-i iubeşti pe ceilalţi.regula de aur: “Fă celorlalţi ceea ce ai vrea să facă ei pentru tine”.Ca bază pentru etica afacerilor, Legea eternă ar fi foarte bună dacă nu ar exista atât de multe interpretări.) Abordarea utilitaristă (Utilitarismul a fost fundamentat de Jeremy Bentham (1748-1832-valoarea morală a conduitei unei persoane poate fi determinată numai prin consecinţele comportamentului acesteia, respectiv beneficiile şi satisfacţiile sufleteşti pe care aceasta le poate procura; drept şi moral este ceea ce maximizează plăcerea şi reduce suferinţa.In evaluarea morală, ar trebui luate în considerare preferinţele, mai degrabă decât plăcerile.Finalitatea utilitarismului este să asigure maximum de bine pentru maximum de persoane.Reguli simple:să spui întotdeuna adevărul, să nu încalci niciodată un contract.Se poate spune deci că utilitarismul încurajează eficienţa şi productivitatea, conducând evaluarea morală spre conceptul de analiză cost/beneficiu; el ignoră însă faptul că nu pot fi tolerate acţiunile imorale, chiar dacă ele aduc beneficii unei majorităţi.) Abordarea deontologică(reversul teoriei utilitarismului.Teoria susţine că moralitatea unei acţiuni nu poate depinde de rezultate, deoarece acestea sunt indefinite şi incerte în momentul luării deciziei.Valoarea morală a unei acţiuni trebuie să fie evaluată în funcţie de intenţiile persoanei care ia decizia referitoare la executarea acelei acţiuni.Kant (1724-1804) pune ideea de datorie şi dreptate înaintea problemei binelui; dreptatea constituie, în fapt, un criteriu al binelui. Intenţiile personale pot fi transpuse în datorii personale sau obligaţii deoarece, dacă chiar vreau binele celorlalţi, atunci voi acţiona astfel încât să obţin beneficii, iar căile de urmat devin mai degrabă îndatoriri decât variante de alegere. Este datoria noastră să spunem adevărul, să respectăm contractele, să nu luăm ceea ce aparţine altora etc.Tratează-i pe ceilalţi ca pe nişte scopuri şi nu ca pe nişte mijloace;un membru al unui grup poartă responsabilitatea pentru bunăstarea celorlalţi membri din acel grup;“poartă-te cu ceilalţi aşa cum ai dori ca ei să se poarte cu tine;poartă-te astfel, încât conduita ta să poată deveni lege universală.) Abordarea în termenii dreptăţii sociale(Îşi are rădăcinile în curente filosofice din diferite epoci ale omenirii-dreptatea este “prima virtute a instituţiilor sociale, aşa cum adevărul este prima virtute a sistemelor de gândire”;un act poate fi considerat ca “drept” sau “just” sau “corect” dacă el conduce la o mai mare cooperare între membrii societăţii.Această abordare priveşte binele din perspectiva societăţii ca întreg, a cerinţelor prezervării păcii sociale. Principiului libertăţii:schimburile în societate sunt corecte dacă sunt voluntare, dacă fiecare om are libertate de alegere.) Confucianismul(Este o abordare specifică Orientului.Principii :a) promovarea armoniei şi echităţii (justiţia socială), ca imperative ale condiţiei umane;b) cultivarea virtuţilor de bază: înţelepciunea, curajul, fidelitatea, loialitatea, bunacredinţă, îndrăzneala (Confucius: “A vedea ceea ce e drept şi a nu acţiona în acest sens înseamnă laşitate”), onoarea, adevărul, sinceritatea etc.; c) respectul ierarhic în relaţiile sociale: stăpân-servitor, tată-fiu, soţ-soţie, frate mare-frate mic etc….Moralitatea fiecărei decizii poate fi apreciată prin folosirea concomitentă a mai multor sisteme etice; trebuie să gândim prin prisma consecinţelor acţiunilor noastre, sub multiple dimensiuni.