Copiute la examen de statistică

PARTICULARITĂŢI ALE OBIECTULUI ŞI METODE STATISTICE.

Obiectul de studiu al statisticii îl reprezintă mişcările curente continuie ale fenomenelor şi proceselor care-şi au existenţa sub formă de colectivitate (fenomen de masă).

Metodele statistice :

!!!. metoda particular a statisticii – este reprezentatăde un ansamblu de principia metodologice, procedee şi tehnici de lucru folosite în statistic pentru investigarea proceselor şi fenomenelor social-economice, variabile în timp şi spaţiu.

Definiţie!!! Statistica este ştiinţa care studieză aspectele cantitative şi calitative ale fenomenelor de masă, fenomene variabile în timp şi spaţiu.

2.CONCEPTE DE BAZĂ FOLOSITE ÎN STATISTIC.

Principalele metode fundamentale ale statisticii care formează vocabularul statistic sînt:

Colectivitate statistic (CS sau populaţie statistică) – reprezintă totalitatea elementelor care au eceeaşi natură, aceleaşi condiţii şi legi de dezvoltate, (omegene statistic).

Def!!!- o colectivitate statistică ce reprezintă o asociere de elemente unite între ele printr-o trăsătură comună-numită omegenă.

Omogenitate statistic a elementelor unei colectivităţi presupune proprietatea acestora de a fi de aceeaşi natură calitativă(femei, bărbaţi) de a aparţine aceluiaşi teritoriu şi aceleeaşi perioade de timp.

Ex!!! Populaţia femenină a R.M. la 01.01.09.

CS. se clasifică după următoarele criteria:

- după natura elementelor avem: colectivitate cu conţinut material şi nematerial;

- după gradul de cuprindere se întîlnesc: colectivităţi totale şi parţiale (se selecţie, eşantion).

US (unitate statistică)- reprezintă elementele component ale unei colectivităţi, ex: indivizii-colectivitatea populaţiei RM la un moment dat. Ansamblul unităţilor poartă denumirea de valoare “n”.

Clasificarea US:

- după nr. componentelor evem- US. simple şi complecse;

- după rolul lor în procesul înregistrării – US. active şi pesive.

CrS.(caracteristică statistică)- reprezintă trăsături, însuşiri purtate de toate unităţile statistice ale colectivităţii, adică, prin care se măsoară, înregistrează fiecare unitate din colectivitate.

Caracteristicile statistice se clasifică după:

~conţinut:de spaţiu,de timp şi atributive

~modul de exprimare:cantitative şi calitative

~modul de manifestare:alternative şi nealternative

~natura variaţiei:continue,discontinue şi discrete

~modul de obţinere şi folosire datelor:primare şi derivate

~gradul de esenţialitate:esenţiale şi neesenţiale

Fiecare caracteristică are valori care diferă de la o unitate la alta. Un anumit nivel al colectivităţii studiate poartă denumirea de variant: 2,2,7,8,7,5,6,9,4…

note frecvenţe

Clasificarea caracteristicilor: după modul de obşinere se disting: - caracteristici cantitative (numerice) şi calitative (numerice);

Caracteristici cantitative pot fi cu o variaţie continuă şi cu variaţie discontinuă şi cu variaţie discontinuă (discretă- valori întregi 1,00)

- după natura lor: caracteristici de timp – cu apartenenţă la o perioadă de timp;

caracteristici de spaţiu – cu apartenenţă la un teritoriu;

caracteristici attributive- toate care nu sînt de timp şi spaţiu.

1. Indicatorii statistici.

Un indicator statistic- reprezintă rezultatul numeric al unei măsurări, numărări sau al unui calcul pe baza datelor statistice. Indicatorii statistici se întîlnesc de următoarele tipuri: primari şi derivaţi. După modul de exprimare a unităţii de măsură: indicatori exprimaţi în unităţi fizice (Q) şi unităţi valotice (monadă).

3.NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CERCETAREA STATISTICĂ.

Etapele cercetării statistice.

Cercetarea statistică cuprinde totalitatea operaţiilor de culegere, sistematizare, grupare, prelucrare, analiză şi interpretare a datelor şi informaţiilor necesare pentru cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economicosociale.

Acest proces amplu şi complex poate fi structurat în trei etape succesive: observare, prelucrare şi analiză.

Observarea (OS) este prima fază a demersului statistic şi are rolul de a asigura datele necesare investigaţiei. Observarea presupune o analiză teoretică prealabilă, prin care este definită şi delimitată colectivitatea statistică supusă analizei, se identifică unităţile statistice şi sunt selectate caracteristicile de înregistrare care satisfac cel mai bine cerinţele analizei. În continuare este elaborat programul observării, care clarifică problemele metodologice şi organizatorice, apoi se trece la culegerea propriu-zisă a

datelor.

Prelucrarea (PS) statistică începe cu centralizarea, gruparea datelor observării ca etapă pregătitoare în vederea aplicării metodelor şi tehnicilor specifice statisticii. În urma prelucrării se obţin indicatorii statistici. Mijloacele electronice de calcul permit în prezent prelucrarea unui mare volum de date individuale, care este concentrat în indicatori sintetici, mărimi ce evidenţiază esenţa proceselor şi fenomenelor analizate. Datele statistice sunt prezentate sub formă de tabele, serii şi grafice.

Analiza şi interpretarea rezultatelor (ADS) reprezintă ultima etapă a demersului statistic şi, totodată, încununarea eforturilor din etapele anterioare, de regulă, laborioase şi îndelungate. Comparând rezultatele prelucrării şi verificând ipotezele, se pot formula în final concluzii şi explicaţii asupra obiectului cercetării. Totodată, se fundamentează calculele de prognoză privind fenomenul analizat. Deşi separate în timp şi spaţiu, cele trei etape ale cercetării statistice sunt legate logic prin obiectul cercetării. Observarea trebuie să furnizeze un volum suficient de date de calitate corespunzătoare, care să asigure conţinut real indicatorilor obţinuţi în etapa prelucrării. Alegerea celor mai potrivite metode de prelucrare şi utilizarea lor în funcţie de particularităţile domeniului respectiv permit calcularea unor indicatori care surprind esenţa fenomenului investigat. Corectitudinea concluziilor finale se bazează pe autenticitatea datelor şi precizia prelucrării.

4.OBSERVAREA STATISTICĂ ŞI PROGRAMUL UNEI OBSERVĂRI STATISTICE.

Observarea este prima fază a cercetării statistice şi constă în înregistrarea, după criterii unitare, a datelor individuale cu privire la fenomenul studiat. Reuşita acestei etape depinde de înregistrarea corectă a unui volum suficient de date relevante pentru studiul respectiv. Culegerea datelor trebuie să se realizeze la nivelul fiecărei unităţi a colectivităţii. Pentru a asigura buna desfăşurare a acestei activităţi, observarea statistică trebuie organizată după un program care cuprinde o serie de elemente metodologice şi organizatorice.

a) Stabilirea scopului observării, care precizează aspectele ce trebuie clarificate în urma studiului. Scopul observării este subordonat scopului general al cercetării statistice şi formularea sa exactă orientează întregul demers statistic, care este format dintr-o succesiune de operaţiuni intercondiţionate. Din această perspectivă vor fi selectate doar informaţiile cu adevărat necesare, care vor fi supuse prelucrărilor ulterioare.

b) Obiectul observării este reprezentat de colectivitatea statistic despre care urmează să se culeagă date. Aceasta coincide cu colectivitatea statistică generală, în cazul observărilor totale, sau este o subcolectivitate a acesteia, în cazul observărilor

parţiale. Colectivitatea supusă observării trebuie definită şi delimitată în timp şi spaţiu. Colectivităţile complexe şi de volum mare pot fi observate pe subcolectivităţi.

c) Unităţile de observare sunt componentele individuale distincte ale colectivităţii generale. Unităţile de observare pot fi simple sau complexe, statice sau dinamice. Definirea lor clară şi concisă asigură înregistrarea corectă a datelor.