Protecția mediului

Subiect nr 5 – protectia mediului

1. Dispersia poluanţilor în atmosferă

2. Standardul ISO 14001: scop, domeniu de aplicare si mod de folosire

3. Poluarea - tipologii

1. Dispersia poluanţilor în atmosferă

Acest fenomen este influenţat de următoarele:

- factori meteorologici: vânt, turbulenţa aerului, umiditate, temperatură;

- modul de evacuare în atmosferă a poluanţilor.

Vântul - factor important pentru dispersarea agenţilor poluanţi în atmosferă. Gradul de răspândire al poluanţilor este direct proporţional cu viteza vântului:

- deplasarea maselor de aer cu viteză mică: acest fapt conduce la acumularea poluanţilor (creşte concentraţia de poluant);

- creşterea vitezei vântului: se măreşte volumul de aer în care se dispersează poluantul (scade concentraţia, de dorit sub valoarea limită admisibilă).

Vântul are un dublu rol:

- pozitiv - creşte gradul de dispersie al poluantului;

- negativ - cărăuş al poluanţilor.

Turbulenţa aerului - fenomen generat de diferenţele de temperatură şi de frecarea straturilor de aer în mişcare.

- favorizează dispersarea transversală a poluanţilor faţă de direcţia vântului;

- este strâns legată de regimul vânturilor (ca direcţie şi viteză).

Turbulenţa aerului, după modul de formare, poate fi:

- mecanică - apare datorită frecării maselor de aer de scoarţa terestră (depinde, în principal de rugozitatea terenului, relief, viteza vântului); predomină în nopţile cu temperaturi moderate şi fluctuaţii ale vântului de ordinul secundelor;

- termică sau convectivă - este generată de diferenţa de temperatură dintre suprafaţa terenului şi pătura de aer din imediata apropiere; predomină în zilele cu soare şi vânt slab (fluctuaţii ale vântului de ordinul minutelor).

Umiditatea aerului Creşterea umidităţii are efecte:

- pozitive - împiedifcă difuzia poluanţilor (se înregistrează concentraţii mici în aer);

- negative - formează ceaţă (vaporii de apă condensează pe particulele din aer), fenomen care determină concentrarea poluanţilor.

Poluare indusă de creşterea umidităţii aerului, este diminuată (până la anulare) de precipitaţii (ploaia - îndepărtează gazele; zăpada - curăţă atmosfera de pulberi).

Temperatura atmosferei depinde de: anotimp, altitudine, relief, latitudine geografică. Variaţiile de temperatură favorizează dispersia poluanţilor, datorită deplasării maselor de aer.

Evacuarea în atmosferă a poluanţilor industriali se face prin intermediul coşurilor industriale (elemente de construcţie care asigură creşterea nivelului de dispersie al poluanţilor). Proiectarea şi amplasarea coşurilor se face după anumite reguli:

- înălţimea coşului (Hc): > 2,5 înălţime clădiri/ forme de relief din apropiere (se evită turbulenţa la partea superioară a coşului);

- viteza de ieşire a gazelor din coş: >20 m/s (jetul de gaze scapă din zona de turbulenţă a coşului);

- concentraţia maximă la sol a gazelor evacuate apare la o distanţă de 5-10 Hc;

- gazele evacuate prin coşuri cu diametrul < 2 m şi Hc < 60 m, nu se dispersează bine în atmosferă, astfel că în apropierea solului ating concentraţii periculoase.

Un coş bine proiectat asigură o bună difuzie atmosferică a poluanţilor, ceea ce face ca la nivelul terenului, concentraţia acestora să fie 0,001-1% din concentraţia gazului la ieşirea din coş.