Subiecte posibile instituții și politici europene

1. Explicati obiectivele si principiile initiale ale PAC.

Initial, obiectivele PAC, stabilite prin Tratatul de la Roma din 1957, au fost urmatoarele:

- creşterea productivităţii în agricultură prin promovarea progresului teh¬nic, prin asigurarea dezvoltarii productiei agricole şi prin utilizarea optimă a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă;

- asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia ocupată în agricultură, in special prin cresterea veniturilor individuale ale persoanelor din sectorul agricol;

- stabilizarea pieţelor;

- asigurarea unei aprovizionări constante cu produse alimentare;

- asigurarea aprovizionării consumatorilor la preţuri rezonabile.

Odată cu reformarea PAC şi obiectivele acesteia s-au modificat. În confor¬mitate cu Agenda 2000, obiectivele PAC sunt următoarele:

- reducerea pre¬ţurilor şi creşterea valorii plăţilor compensatorii;

- îmbunătăţirea competitivităţii produselor din UE prin scăderea preţu¬rilor;

- garantarea siguranţei şi calităţii alimentelor pentru consumatori, prin îmbunătăţirea procesării şi marketingului produselor agricole;

- îmbunătăţirea sistemului de producţie prin protejarea mediului inconjurator si respectarea conditiilor de bunastare pentru animale printr-o politica mai exigenta in acest sens;

- integrarea componentei de mediu în instrumentele şi obiectivele poli¬ticii agricole comune;

- introducerea în cadrul PAC a unei politici complexe de dezvoltare rurală, care:

 să permită asigurarea unor venituri stabile şi a unui standard de viaţă echitabil pentru populaţia ocupată în agricultură;

 să creeze oportunităţi şi alternative de angajare fermierilor şi famili¬ilor lor; ¬

- simplificarea legislaţiei;

- flexibilitate în domeniul alocării sprijinului PAC în statele membre.

PAC include urmatoarele principii:

- Unitatea pietei

Unitatea pietei inseamna liberul tranzit al produselor agricole intre statele membre.

Pentru a crea o piata unica era necesar sa se instituie preturi comuni si reguli competitionale, relatii de schimb stabile si sa se adapteze regulile statelor membre privind problemele de ordin administrativ, din domeniul igienic si veterinar.

La sfarsitul anilor 60, comunitatea a adoptat un sistem de protectie si sprijin pentru produsele agricole, care a izolat piata interna de piata externa. Consiliul de Ministri a stabilit metodele de baza alea Organizarii Comune de Piata (OCP) in domeniul culturilor vegetale si animale. Principalele elemente ale OCP sunt:

- Un sistem de preturi ;

- Masuri legate de protectia mediului inconjurator;

- Mecanisme de garantare.

- Preferinta pentru produsele comunitare (suprematia Comunitatii)

Produsele comunitatii ar trebui sa aiba intaietate in fata bunurilor de import. A fost necesar un sistem de protectie impotriva importului la preturi scazute. Taxele vamale, ajutoarele pentru productie, suprafata cultivata si primele individuale au atras preferinta consumatorilor pentru produsele statelor membre.

- Solidaritatea financiara

In principiu, cheltuielile pentru PAC sunt suportate in mod colectiv de catre statele membre. A fost creat Fondul de Orientare si Garantare Agricola, fond care administreaza circa 50% din totalul cheltuielilor bugetului comunitatii. Totusi, doar 2% din bugetul local al UE si al statelor membre este folosit pentru agricultura.

Odata cu extinderea spre est, a fost necesara o reforma a fondurilor structurale si infiintarea altor doua fonduri destinate agriculturii: FEAGA si FEADER.

2. Prezentati reformele PAC specificand factorii care au determinat necesitatea adoptarii acestora.

La sfarsitul anilor 80, necesitatea unei reforme radicale ale PAC era din ce in ce mai evidenta datorita: constrangerilor de ordin intern si a constrangerilor externe.

Reforma propusa in 1992 a vizat culturile de plante si carnea de vita. Reforma se baza pe urmatoarele principii:

- Scaderea progresiva a preturilor la produsele excedentare

- Abandonarea anuala obligatorie a unei parti din terenul cultivat

- Compensarea pierderilor prin plati directe catre producator

- Aplicarea unei strategii de dezvoltare rurala care trebuia sa protejeze mediul inconjurator si sa mentina activitatea la tara.

Aceasta reforma a devenit necesara din cauza cheltuielilor foarte mari efectuate pentru depozitarea surplusurilor, a presiunii internationale si a problemelor de mediu. Scopul reformei consta in:

- Reglarea ofertei de produse prin mecanisme de piata

- Reducerea cheltuielilor bugetare

- Alocarea decuplata de productie a subventiilor

- Generalizarea sistemului de cote de productie

- Reducerea substantiala a preturilor administrative

- Protejarea mediului inconjurator

- Facilitarea incheierii negocierilor GATT a Rundei Uruguay, imposibil de realizat fara reforma PAC.

Cu toate acestea, s-a constatat ca reforma din 1992 nu era suficienta si inducea diferente mari la nivel regional si intre producatori, datorita sprijinului acordat disproportionat. Inceperea noilor negocieri OMC a reliefat din nou faptul ca PAC trebuia sa se ajusteze la cerintele marilor actori de pe pietele agricole mondiale (SUA).