Tranzacții economice internaționale

Tranzactia internationala e un act comercial complex care permite conturarea unei imagini de ansamblu asupra diferitelor aspecte ale practicii comertului internatinal, si separarea principalelor sfere de competenta in acest domeniu. Tranzactia int e definita de import si de export, adica de cumparator si vanzator.

Afacerile internationale se delimiteaza in 3 mari grupe:

- afacerile economice – includ afacerile industriale si afacerile comerciale.

- afacerile financiare – includ investitiile straine directe si investitiile de portofoliu,

- afacerile monetare – include operatiunile desfasurate pe pietele valutare si interbancare internationale.

Tranzactiile comerciale se refera la:

- comertul international cu bunuri fizice;

- schimburile internationale cu servicii comerciale ce cuprind: transporturile internationale, asigurarile internat, turismul internat.

- Operatiunile comerciale combinate concretizate sub forma de: reexport, contrapartida, switch.

Trasaturile tranzactiei internationale:

- necesitatea existentei a minimum doi parteneri din tari diferite;

- se incheie in urma unor negocieri in care partile cedeaza reciproc din intentiile initiale;

- se finalizeaza numai daca exista un interes specific al fiecarui partener;

- se incheie in scris sub forma de acord / conventie / contract comercial.

In cadrul intreprinderii participantii ( mai importanti ) la tranzactia comerciala sunt:

1. comercialistul: gaseste solutii de desfacere a produsului care sa corespunda asteptarilor clientilor sai;

2. juristul: verifica daca s-au incheiat contracte adecvate intre parti.

3. finantistul: asigura echilibrul financiar al intreprinderii;

4. logisticianul: organizeaza fluxurile fizice si fluxurile de informatii.

Din exteriorul intreprinderii participa: bancherii, asiguratorii, transportatorii si administratiile vamale, portuare.

2. Obiectul tranzactiei internationale

On unei tranz int il reprezinta produsul, acesta fiind reprezentat de tot ce poate fi oferit pe o piata.

Dupa natura lor produsele pot fi:

1. Bunuri primare : - agricole ( alimente si materii prime );

- miniere ( minereuri, combustibili ).

2. Bunuri manufacturate : semifabricate, masini si echipamente de birou, telecomunicatii, textile.

3. Bunuri cu intrebuintare speciala : obiecte din aur, arme.

4. Servicii.

5. Cunostiinte tehnice : cesionare de licente, acordare de asistenta tehnica si de consultanta, contracte de pregatire profesionala.

Accesul produsului pe o piata cuprinde trei elem:

1. Segmentare=analliza si impartirea pietei in subansambluri distincte in functie de asteptarile consumatorilor.

2. Alegerea tintei=alegerea segmentelor pietei vizate.

3. Pozitionare=firma trebuie sa-si defineasca oferta pentru a se deosebi clar de concurenti.

3. Functiile exportului

1. Functiile fundamentale – vizeaza organizarea desfasurarii exportului.

a) Functia de conducere consta in: stabilirea obiectivelor, elaborarea programelor si bugetelor, determinarea politicii generale de export, controlarea gestiunii, organizarea si controlarea relatiilor cu filialele si cu partenerii straini.

b) Functia comerciala consta in: studierea pietelor, pregatirea ofertei, derularea negocierilor cu clientela, incheierea contractelor ec, livrarea produselor.

c) Functia administrativa consta in administrarea comenzilor,

d) Functia logistica consta in: ambalarea marfurilor, organizarea expedierii marfurilor, stabilirea legaturilor cu tranzitarul si transportatorul.

2. Functiile de sprijin.

a) Functia juridica. Juristul intreprinderii intervine pt a: stabili conditiile generale de vanzare; formaliza contractele de vanzare.

b) Functia financiara consta in: organizarea finantarii operatiilor, propunerea creditelor, aprecierea si acoperirea riscurilor, stabilirea tehnicilor de plata.

c) Functia de informare consta in culegerea, prelucrarea si difuzarea informatiilor,

d) Functia de asistenta tehnica: ajuta functia comerciala la pregatirea vanzarii si asista clientul la vanzare.