Ecoturism și Turism Rural

1. Definirea ecoturismului.

Uniunea Mondială a Conservării Naturii (UICN sau WCU) afirma că ecoturismul „este o călătorie ecologică responsabilă în areale naturale neperturbate, cu scopul de relaxare şi apreciere a naturii şi a oricărei trăsături culturale, trecută sau prezentă în zonă, care promovează conservarea, având un impact negativ redus şi oferă beneficii pentru comunităţile implicate”

Ecoturismul este o componentă a dezvoltării durabile şi deseori este cunoscut şi sub noţiunile de turism “verde”, turism “moale”, sau turism “blând” în sensul că această formă de turism, cu o paletă largă de activităţi, se desfăşoară în spaţii rurale (programe, circuite, sporturi, amenajări şi echipări turistice etc.). Această formă de turism are cele mai reduse implicaţii în degradarea şi poluarea ecosistemelor naturale, parcuri naturale şi naţionale, rezervaţii ale biosferei, rezervaţii naturale.

O altă definiţie, mai apropiată de conceptul de dezvoltare durabilă, evidenţiază că “ecoturismul este un turism practicat în spaţii naturale sălbatice sau puţin modificate de om şi care trebuie să constituie şi să asigure protecţia naturii şi dezvoltarea culturală şi economică a comunităţilor locale”

Definiţia acceptată de OMT este relevantă: “ecoturismul este forma de turism în care principala motivaţie este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale”, iar condiţiile ce trebuiesc îndeplinite relevă obiectivele certe ale acestei forme de turism:

• conservarea şi protejarea naturii şi folosirea resurselor umane locale;

• caracterul educativ şi respect pentru natură;

• conştientizarea protejării naturii în rândul turiştilor şi comunităţii locale;

• minimalizarea impactului negativ asupra mediului natural şi sociocultural.

• În ultimul timp, ecoturismul reprezintă o cale de exploatare durabilă a mediului şi un produs turistic cu proprietăţi terapeutice pentru psihicul sau fizicul uman.

De asemenea, ecoturismul nu este o modă ci o necesitate a mileniului trei, care poate aduce venituri substanţiale pe termen lung atât turistului, comunităţilor locale cât şi firmelor implicate în exploatarea durabilă a acestor resurse naturale.

Se poate preciza că, ecoturismul are un potenţial în creştere în ultimii ani, prin calităţile sale ecologice, responsabile, durabile şi integre, devenind un segment important pe piaţa turistic.

2. Principiile ecoturismului

În aplicarea ecoturismului se impune respectarea unor principii, care să configureze strategii durabile pe termen lung. Activitatea ecoturismului este axată mai mult pe protecţie decât exploatarea resurselor naturale, care presupune deplasarea turistului în areale naturale. Principiile de bază ce trebuie să guverneze ecoturismul sunt: durabilitatea, echitate, parteneriate şi cooperare.

1. Durabilitatea este un proces prin care dezvoltarea are loc la un nivel care să satisfacă cerinţele populaţiei actuale, fără să compromită capacitatea de susţinere a mediului pentru viitor Acest principiu este cerut de:

• Modificările sociale (grija crescândă pentru mediu, vulnerabilitatea destinaţiilor turistice, nemulţumirea pentru unele produse turistice existente);

• Politica turistică actuală trebuie să reflecte interes pentru mediul înconjurător.

3. Echitatea intre generaţii trebuie să elimine interesele egoiste, exclusiviste care se bazează pe acumulare de capital doar pentru unele componente ale societăţii.

4. Parteneriatele presupun atragerea şi organizarea unor acţiuni comune cu toţi factorii care pot participa la realizarea şi dezvoltarea produselor turistice selectate ;

5. Cooperarea cu colectivităţile locale din mai multe zone turistice pentru elaborarea unor planuri, cu termene precise, de realizare a produselor turistice, pentru selectarea acestor produse care vor transpune în acţiuni concrete.

Prin valorificarea zonelor turistice trebuie să se ţină seama de următoarele principii esenţiale ale ecoturismului :

• Aplicarea de măsuri foarte stricte pentru protejarea florei, faunei, ecosistemelor şi, după caz, a siturilor arheologice, istorice sau a culturii locale;

• Normele capacităţii optime de primire pot fi admise, astfel ca amenajările turistice să nu fie excesive iar locurile extrem de aglomerate cu turişti ;

• Educarea turiştilor pentru cunoaşterea importanţei conservării resurselor;

• Obţinerea de venituri directe din managementul şi conservarea arealelor protejate;

• Crearea pentru turişti a unor echipamente de cazare ecologice adecvate, utilizând metode de construcţie, stil şi materiale locale, folosind dispozitive de consum redus de energie şi eliminând convenabil deşeurile;

• Redactarea şi difuzarea unui cod de conduită al turiştilor şi vizitatorilor , cu privire la ecoturism şi respectarea dispoziţiilor înscrise în cod ;

• Asigurarea bunăstări maxime pentru toate categoriile de populaţie din regiune sau din arealul de influenţă;

3. Structuri ecoturistice

Structurile ecoturistice sunt : structuri de cazare, structuri de alimentaţie şi structuri complementare.

Structuri de cazare

Structuri de cazare cuprind structuri ale turismului clasic (hotel, motel, cabană, refugiu, tabără, camping, corturi, pensiuni), dar şi specifice (ecologii, ecomoteluri, cabane ecologice, nave), construite din materiale uşoare, reciclabile, bazate pe energie neconvenţională, şi au design indigen.

Cea mai căutată şi certificată în ecoturism o reprezintă ecologiile, definite ca structuri turistice extrem de rezistente situate în sau în afara unui areal ecoturistic şi care conservă mediul ambiant, au impact minim în timpul construcţiei, utilizează tehnologii ecologice pe tot parcursul existenţei lor, asigură programe de educare, perfecţionarea personalului, turiştilor, are parteneriate cu populaţia locală.

Locuinţele ecologice au un management specific, diferit mult de cel clasic hotelier. Datorită izolării şi a funcţionării în areale puţin dezvoltate, în general fără finanţări sau subvenţii guvernamentale, acestea trebuie să asigure siguranţă sanitară, educaţie în rândul comunităţilor locale, apă curentă de calitate, sisteme de epurare a apelor uzate, sisteme de încălzire ecologice, drumuri de acces, deci să găsească soluţii durabile pentru conservarea mediului şi cooperarea cu populaţia din zonă.

Structuri de alimentație

Structuri de alimentaţie se dezvoltă în cele mai multe cazuri prin participarea locuitorilor, care pot să-şi dezvolte firme mici şi mijlocii. Ele pot oferi produse ecologice specifice destinaţiei sau în funcţie de originea turiştilor

Structuri complementare

Structuri complementare asigură servicii de transport, ghidaj, echipamente, centre de închiriere, facilităţi de agrement şi recreere şi chiar produse de artizanat. În cea mai mare parte, aceste structuri oferă oportunităţi comunităţilor locale de a intra în afacerea ecoturistică.