Administrația publică între social, politic, juridic, media și reformă

2.0. INTRODUCERE

Cunoașterea științifică a unei anumite materii presupune identificarea noțiunilor cu care operează știința care are drept obiect materia respectivă, ca prin intermediul acestor noțiuni să se dezvăluie esența fenomenului de cercetat.

Prezentarea unui punct de vedere asupra acestei noțiuni care să dea satisfacție exigențelor științifice actuale, ne obligă mai întâi la o succintă analiză a fenomenului administrativ în general. Normele dreptului administrativ în raport cu normele dreptului constituțional “guvernează și orientează” reglementările juridice civile din sfera administrației publice, dând sensul exercitării competenței organelor administrației de stat sau ale comunităților locale.

În orientările unor doctrinari asupra obiectului dreptului administrativ se pretinde ca dreptul civil, dreptul muncii etc., reglementează conținutul competenței organelor administrației de stat iar normele de drept administrativ reglementează doar modalitățile de exercitare a competenței organelor administrației de stat.

Societatea omenească organizată în stat suveran are interesul, dar și calitatea ca între persoanele fizice și juridice sa domneasca ordinea, înlăturând dezordinea, să păzească granițele țării și securitatea statului, să asigure o instruire a populației, circulația cetățenilor, asigurarea veniturilor bănești necesare acoperirii cheltuielilor funcționarii organelor sale, gospodărirea domeniului public și alte necesității pentru buna funcționare a statului. Pentru realizarea acestor sarcinii, statul înființează servicii publice, de menținere a ordinii, de educație, finanțe publice, de pază a granițelor țării etc.

Toate aceste servicii publice, organizate într-un sistem de organe, alcătuiesc administrația publică. Raporturile sociale dintre organele administrației publice, precum și dintre acestea și particulari (persoane fizice ore și juridice) sunt reglementate de normele dreptului administrativ și devin raporturi juridice de drept administrativ.

2.1. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ. DEFINIȚIE ȘI TRĂSĂTURI

Administrația publică poate fi înțeleasă, sub două aspecte și anume unul formal și unul material. Sub aspect material, poate fi percepută ca fiind acea activitate de organizare a executării și de executare în concret a legii și realizată prin actele specifice emise, adoptate și în explicarea legii, realizată de autoritățile administrației publice în regim de putere publică. Iar din punct de vedere formal, administrația publică reunește totalitatea autorităților administrației publice.

Administrația publică se poate defini ca acea categorie a autorităților de stat constituită în temeiul aceleiași funcții (forme) fundamentale de activitate executivă pe care o înfăptuiesc și prin care se realizează, în mod specific, puterea publică. De asemenea administrația publica mai poate fi definită și ca activitatea de organizare și de executare în concret a legii, cu caracter dispozitiv și prestator, care se realizează în principal de organele administrației publice și în subsidiar și de celelalte organe ale statului, precum și de organizații particulare și de interes public.

Din definiție desprindem următoarele note dominante :

- Activitate realizată numai de autorități executive și administrative pe care le intitulăm autoritățile administrației publice.

- Activitatea de aducere la îndeplinire a legii sau, după caz de organizare sau realizare efectivă a serviciilor publice.

- Activitate ce se realizează în regim de putere publică, adică prin intermediul prerogativelor, acordate de Constituție și legi, ce fac să prevaleze interesul public atunci când este în conflict cu interesul particular.

Noțiunea de administrație publică (de stat) este importantă în studiul dreptului administrativ și cel al științei administrației, deoarece sub aspect organic sistemul administrativ este cel care înfăptuiește, în principal, activitatea executivă a statului, iar sub aspect funcțional actul decizional administrativ reprezintă cea mai importantă formă concretă prin care se manifestă autoritatea acestui sistem.

Administrația publică are următoarele caracteristici generale după cum urmează:

- reprezintă un sistem unitar ce reunește în cadrul ei, în baza relațiilor juridice (dintre care unele sunt ierarhice), autorități, aflate pe diferite nivele ale organizării administrative, conduse de guvern;

- activitatea executivă îndeplinită de ea este constituită din acțiuni de prescriere sau de dispoziție - constituite din reglementări - și acțiuni de prestație, declanșate din oficiu sau la cerere, vizând activitatea concretă de aplicare a legii în situații și asupra unor subiecte strict determinate (de exemplu: stabilirea și încasarea impozitelor, sancționarea contravențiilor, emiterea autorizațiilor de diverse feluri, școlarizarea elevilor, etc.);

- administrația este structurată funcțional și teritorial, fiind alcătuită din autorități publice și instituții publice ce dispun de stabilitate instituțională și continuitate funcțională, necesare îndeplinirii sarcinilor de durată și de moment care le revin;

- activitatea executivă este formalistă întrucât se realizează cu respectarea anumitor proceduri - sub sancțiunea nevalabilității acțiunilor săvârșite cu încălcarea regulilor ce le guvernează - și, în cea mai mare parte a ei, este și juridică prin efectele produse, adică prin drepturile și obligațiile rezultate.

Activitatea de prestație se realizează prin acte juridice, dar și prin operațiuni materiale.

Administrația publică reprezintă ansamblul activităților Președintelui României, Guvernului, autorităților administrative autonome centrale, autorităților administrative autonome locale și, după caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile, sau, în limitele legii, se prestează servicii publice.

Din această definiție se desprind următoarele trăsături:

- este o activitate realizată în principal de autorități executive și administrative denumite generic în dreptul administrativ autorități ale administrației publice;

- este o activitate de ducere la îndeplinire a legii sau, după caz, de organizare sau de realizare efectivă a serviciilor publice;

- este o activitate ce se realizează în regim de putere publică, prin intermediul prerogativelor constituționale sau legale ce fac sa prevaleze interesul public.