Cazul unității administrativ teritoriale Lyon - manifestarea autonomiei locale

I. Date de identificare

Franța (Republica Franceză)

Franța (oficial Republica Franceză), este o republică constituțională unitară având un regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.

Dintre țările din vestul continentului, Franța metropolitană este țara care are cea mai mare suprafată: aproximativ 552 000 km² (este de 18 ori mai mare decât Belgia și Olanda si de două ori și ceva mai întinsă decât România), cu o densitate de aproximativ un locuitor pe hectar. Pe de altă parte. este o țară mică în comparație cu Rusia, China, Statele Unite fiind, spre exemplu, de 14 ori mai mică decât SUA, dar raportată la suprafata Europei, este statul situat imediat după Germania și Anglia, reprezentând circa 11% din Europa (fără Rusia).

Harta Frantei poate fi asemănată cu un hexagon cu trei laturi formate de țărmuri maritime si trei laturi de granițe continentale. Are ca vecini: în nord Belgia si Luxemburg, în nord-est Germania, în est Italia, Elveția, Monaco, în sud-est Spania și Andora, în vest Oceanul Atlantic, iar în sud Marea Mediterană.

Harta Franței

Franța nu are numai teritoriul din interiorul Europei, ci și diverse departamente și teritorii peste ocean, așa numitele DOM-TOM (territoires d’outre-mer). Republica numără 4 departamente peste mare (D.O.M): Guadalupe (cea mai mare insulă a Antilelor Franceze), Martinica (insula a Antilelor Mici), Reunion ( veche insula la est de Madagascar) si Guyana (pe coasta de N-E a Americii de Sud). Franța deține 2 colectivități teritoriale (Mayotte și Saint-Pierre, Miquelon - arhipelag francez pe coasta sudică a Lumii Noi, în Oceanul Atlantic) și teritorii peste mare (T.O.M): Polinezia Franceza (5 arhipelaguri regrupând 130 insule, insulițe și atoluri în estul Australiei), Noua Caledonie (insulă a Melaneziei în Oceanul Pacific), Insulele Wallis și Futuna (arhipelag al Polineziei, Oceania, teritoriile din Australia si Antarctica (Adelia, Insulele Kerguelen, Crozet, Saint-Paul).

Harta fizică simplificată a Franței metropolitane

Franța nu are o stemă oficială, reprezentarea de mai jos aparținând unui sculptor, Jules-Clément Chaplain. A fost utilizată în timpul celei de-a treia republici franceze, pentru ca apoi, începând cu 1953, să fie acceptată (tolerată) ca reprezentare a stemei Republicii Franceze, la propunerea lui Robert Louis. Celelalte simboluri asociate stemei Franței sunt libertatea, personajul feminin Marianne, cocoșul galic, măslinul cu nume de Franța.

Drapelul național al Franței, cunoscut și sub numele de Tricolore (Tricolor), este format din trei benzi verticale egale de culori albastru, alb și roșu (de la stânga la dreapta). A apărut pentru prima dată în timpul Revoluției franceze și a fost o combinație de culori ale stemei pariziene (roșu și albastru) și culoarea regală, alb. Culorile cele trei simbolizează după cum urmează: albastrul-nobilitatea, albul-biserica și clerul și roșul-burghezia. Aceste trei simboluri și noțiuni au fost ideile de bază ale regimului vechi al Franței și poate de aceea au fost folosite pentru a desemna drapelul oficial al țării de unde provin cele mai multe sortimente de brânzeturi.

Atunci când Tricolorul a fost adoptat în mod formal în anul 1794, culorile sale simbolizau valorile Revoluției Franceze: libertatea, egalitatea, frăția, democratia, secularismul și modernismul. În ziua de azi, motto-ul Franței a fost scurtat doar la “Liberté, Égalité, Fraternité”, care se traduce prin sintagma “Libertate, Egalitate, Fraternitate”.

Ziua națională a Franței (în franceză La Fête Nationale) este sărbătorită în fiecare an pe 14 iulie. În 1789, la această dată, revoluționarii ocupau fortăreața Bastilia, cel mai detestat simbol al absolutismului monarhic.

Scris de către Claude Joseph Rouget de Lisle în aprilie 1792, ‘La Marseillaise’ a devenit imnul Revoluției Franceze, 3 ani mai târziu, după ce a fost cântat de către voluntarii din Marseille care intrau în Paris. Versurile sale patriotice amintesc de invazia Franței de trupele străine din Austria și Prusia la acea vreme.