Comunicarea în administrația publică

Tema 1

Capitolul I. Stabilirea temei de cercetare

I.1Tema cercetării de față o reprezintă comunicarea în administrația publică.

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub forma de mesaje, texte scrise, între doi indivizi, numiți emițător și receptor.

”Comunicarea dintre administrație și public trebuie să fie bună și eficace.”(Suport de curs Relații cu publicul, pagina 18)

I.2.Obiectivele a cercetări este că părearea mea este că comunicarea în administrație este cea mai importantă, dar în zilele noastre nu prea ne ajută persoanele care sunt puse acolo din moptive de a nu pasă pe ei, de a nu știe ce și cum, sau îi place ca pe oameni să o tot care dintr-un loc în altul. Obiectivele cercetări este de a afla dacă funcșionari comunică eficient cu cetățeni.

Cu aceasta cercetare aș vrea să văd de ce funcționarii de la Primărie nu ne ajută, în unele cazuri ne dă și niște ”bătăi de cap”.

Soluția mea ar fi ca nu e așa de greu funcționarilor să le spune persoanei fizice că are nevoie de hârtiile respective sau de unde poate să ceară hârtiile respective.

I.3. Ipoteze

- Funcționarii publici transmit tote informații pentru cetățeni ?

- Funcționari publici comunică în trei ei eficient?

- Calitatea serviciilor oferite și încrederea în funcționari publici ?

I.4. Metoda de cercetare pe care o folosesc sunt: documentarea, analize sondaj, măsuri discrete.

I.5.Metoda de analiza a datelor aplic chestionare pentru cetățeni. Chestionarul pentru cetățeni unde avem cerințe calitative ne-ar putea ajuta să aflăm ce cred cetățeni mulțumită de activitatea primăriei și anumiți factori care o determină.

Tema II.

1Partea teoretică

Capitolul I. Procesul de comunicare

1.1. Elementele procesului de comunicare

Indiferent de model pe care o acoperă, fiecare protocol de înștințare are câteva forme esențiale, particulare: prezența a cel puțin doi coechipieri între care se fixează oparte de legătură, volumul coechipierului de a enunța și asculta semnalele într-un cunoscut cod, stăpânite de ambii coechipieri, prezența unui canal de comunicare.

Procesul de înștințare așa provine ca înlănțuire a legături de universală ce se află între elementele esențiale enumerate mai sus.

Astfel spus, această conexiune de legătură universală ce se fixează între componente esențiale face ca orice proces de înștințare să se desfășoară astfel: se află cineva care începe înștințarea, Emitentul, și altcineva la care e expediat informația, Receptor. Această informație este un element multilateral a procesului de înștințare, datorită faptului că prepune etapa pentru codificare și decodificare, bănuiala existența unor canale de comunicare, este influențat de dependența modului de ascultare a informației, de însușirile de informația ale Emitentului și Destinatarului, de contextul fizic și psihosocial în care are loc comunicarea.

Mesajele pot fi transmise prin limbaje verbale, paraverbale și nonverbale.

Limbajul verbal se realizează cu ajutorul cuvintelor.

Limbajul nonverbal nu se exprimă prin cuvinte ele mai exat prin gesturi, mimică,limbajul trupului. Limbajul paraverbal se reflectă din pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, tonalitatea și influxiunile vocii, accentuarea cuvintelor, ritm de vorbire.

Limbajul nonverbal are ponderea cea mai importantă o deține 55% datorită faptului că ete complex și substil, conștientizarea redusă. Limbajul paraverbal este urmat de nonverbal cu 38%, iar limbajul verbal numai 7%.