Desfășurarea procesului bugetar la primăria Lozna

CAPITOLUL 1: Organizarea și funcționarea Primăriei comunei Lozna

1.1. Scurt istoric

Lozna este o comună din județul Botoșani, fiind situată la 50 km distanță față de reședința de județ și la circa 12 km distanță de Municipiul Dorohoi, pe DJ 291B care străbate teritoriul comunei aproximativ de la est la vest spre comuna Dersca. Teritoriul prezentat are următoarele comune ca vecini: nord - comuna Dersca, nord-est și est - comuna Șendriceni, sud - comuna Vârfu Câmpului, vest - comuna Cândești. Poziția comunei este favorabilă unei bune legături cu zonele înconjurătoarele polarizate de municipiile Dorohoi, Botoșani, Suceava și orașul Siret cu punctul vamal către Ucraina.

Teritoriul comunei Lozna a oferit condiții geografice care au atras elementul uman din timpuri vechi. Astfel, pădurile larg răspândite, folosite pentru material de construcție, relieful cu altitudini nu prea mari, prezența terenului agricol în cadrul comunei, condițiile de climă, prezența suprafețelor de apă, posibilitățile de adăposturi în caz de pericol au constituit factori favorabili de locuire.

Date demografice:

Suprafață: 2363 ha

Intravilan: 394 ha

Extravilan: 1969 ha

Populație: 1890

Gospodării: 1154

Nr. locuințe: 757

Nr. grădinițe: 2

Nr. școli: 2

În ceea ce privește vechimea așezărilor omenești în acest ținut la contactul dintre pădure și podiș se constată cu certitudine că satele comunei Lozna fac parte din categoria celor mai vechi sate din Podișul Sucevei. Această afirmație se întemeiază pe descoperirea de la Lozna, punctul numit „La Turbărie” a unei așezări în aer liber care datează din paleoliticul superior, așezare în care convețuirea s-a desfășurat pe traseele din lungul râurilor. Din perioada neoliticului dezvoltat, există descoperiri aparținând culturii Cucuteni faza A - B în punctele subtioc.

La Răchiți, de pe teritoriul satului Lozna din perioada secolelor IV - V datează așezarea de la Lozna, punctul „La Turbărie”, locuitorii ei fiind purtătorii culturii materiale

Sântana de Mureș - Cerniahov. (N. Zaharia în lucrarea: Așezării din Moldova de la paleolitic până în secolul al XVIII).

Resturile arheologice descoperite dovedesc existența așezărilor omenești în acest teritoriu încă din paleoliticul superior și demonstrază că spațiul pe care se întinde astăzi comuna Lozna a fost locuit într-o neîntreruptă continuitate, străbătând toate orânduirile sociale existente pe teritoriul patriei noastre.

O întinsă așezare circa 2,5 ha datând din secolele VII - VIII după Cristos a fost descoperită în punctul „La Ocoale“, în urma sondajelor arheologice efectuate în perioada 1963 - 1964 fiind descoperite cinci locuințe de tip bordei de formă rectangulară cu colțurile ușor rotunjite, cuptoare și gropi pentru provizii. Analizând resturile arheologice a condus la concluzia că așezarea aparținea unei comunități umane sedentare strâns legate de agricultură, creșterea vitelor și meșteșuguri (Păunescu, Alex - Repertoriul arheologic al județului Botoșani, 1976).

În punctul „La Turbărie” de pe teritoriul satului Lozna s-a descoperit un grătar de silex și fragmente ceramice, un depozit de unelte agricole, de fierărie și arme din cea de-a doua epocă a fierului, posibil secolul II - I înainte de Cristos , depozit compus din peste 50 piese de fier întregi și fragmentate, un bogat material faunistic (cranii de cerb, mistreți și câine, un corn de bou etc.). În același punct, în anul 1952 cu ocazia săpării canalului pentru drenarea apelor din turbărie, s-au descoperit diferite construcții în forma unor platforme de lemn, similare construcțiilor din regiunile mlăștinoase ale Pripetului.

La 1899 - 1900 comuna Lozna avea în componența sa satele: Călinești, Lozna, Ruși - Străteniul de astăzi, Talpa cu reședința primăriei în satul Lozna cu 411 familii și 1618 suflete.

În anul 1968 comuna Lozna a fost desființată și alipită comunei Dersca, perioadă care a durat până în anul 2003, când a fost reînființată comuna Lozna prin reorganizarea comunei Dersca.