Impactul deciziilor Primăriei Iași asupra dezvoltării locale

1. Conceptul de decizie administrativă

1.2.1. Definirea și trăsăturile deciziei administrative

Administrația publică presupune un proces de elaborare și implementare a unor strategii publice cu scopul asigurării de servicii publice sau al aplicării unor regulamente destinate indivizilor sau anumitor grupuri de indivizi constrânși a le respecta.

În principal, activitatea administratorilor publici presupune luarea de decizii în scopul atingerii obiectivelor strategiilor publice, procesul decizional fiind prezent atât în cazul unor atribuții importante precum semnarea anumitor documente sau în adoptarea unei legi, precum și în cazul celor mai minore realizate de un funcționar public. Adoptarea unei decizii are loc în urma unei analize a tuturor alternativelor posibile, dintre care se vor alege obiectivele, precum și metodele potrivite prin care acestea vor fi realizate de către un anumit program administrativ sau de o instituție publică.

Așadar, decizia administrativă se manifestă doar atunci când există mai multe opțiuni sau variante prin care se poate ajunge la o anumită soluție, pentru a se atinge un anumit obiectiv, iar în urma unei analize a acestora, decidentul urmează să o aleagă pe cea care pare a fi mai potrivită prin raportare la circumstanțele specifice.

Decizia administrativă reprezintă rezultatul unui proces complex de selectare a unei opțiuni decizionale dintr-o multitudine de variante posibile, cu scopul realizării unui obiectiv prestabilit. De asemenea, ea mai poate fi definită și ca fiind „ o manifestare de voință a persoanelor sau a organelor administrației, premergătoare acțiunilor de întreprins și prin care acestea optează pentru o soluție, în vederea atingerii unui scop, (obiectiv) sau realizării unei finalități.”

Din definițiile atribuite deciziei reies câteva elemente principale pe care trebuie să le cuprindă decizia:

- factori ce influențează pozitiv sau negativ alegerea unei anumite soluții

- procesul de selectare a unei variante din cel puțin două posibile

- existența unor obiective posibil de realizat

- prezența unuia sau a mai multor decidenți

Ca și modalitate concretă de execuție a procesului de management, precum și a activităților atribuite acestuia, decizia se individualizează prin faptul că direcționează și condiționează activitatea resurselor umane din cadrul unei organizații. Rolul important al deciziei în procesul managerial este recunoscut în literatura de specialitate, Herbert A. Simon afirmând că: „elaborarea deciziei este sinonimă cu întregul proces managerial. De fapt funcțiile managementului reprezintă serii înlănțuite de decizii. De asemenea, procesele de elaborare a politicilor publice reprezintă serii de decizii referitoare la anumite probleme existente pe plan social.”

Procesul decizional administrativ al oricărui domeniu implică un anumit nivel de autonomie din partea decidentului. Această autonomie se manifestă însă cu deosebire în domeniul public, unde are un caracter mai accentuat și mai restrictiv, datorită faptului că activitățile acestui domeniu se desfășoară sub prezența cadrului normativ. În principiu, administrația, prin decidenții cu capacitatea necesară, poate alege o soluție dintre mai multe variante posibile, dar există și situații când legea stabilește cu rigurozitate modalitatea de soluționare a unei probleme precum și mijloacele concrete prin care trebuie să acționeze persoanele sau instituțiile vizate, nemaifiind astfel vorba de autonomia de a lua o decizie, ci doar de obligația de a îndeplini un act de autoritate.

Prin natura sa, decizia, poate fi sintetizată prin hotărârea de a adopta sau nu o anumită soluție pentru atingerea unui anumit obiectiv, ce are la bază un proces decizional ce implică parcurgerea următoarelor etape:

- stabilirea obiectivelor ce se doresc a fi atinse, orientate fie pe structura administrației, fie pe interesele generale urmărite

- culegerea, modelarea și analiza informațiilor administrative

- găsirea de alternative posibile și adoptarea deciziei administrative

- execuția deciziei și verificarea rezultatelor

În practica administrativă, procesul decizional poate întâlni două situații aparte, și anume: situația în care există o singură modalitate de soluționare a unei probleme, neexistând mai multe opțiuni, iar prin urmare nu există nici procesul decizional și situația în care alegerea unei variante se face în mod arbitrar, caz în care decizia este ilegală. Astfel, un aspect ce stă la baza fundamentării deciziei administrative este acela că aceasta trebuie să conducă la realizarea obiectivului propus prin utilizarea minimului de resurse, de acea procesul de alegere a variantei ce va fi aplicată trebuie să corespundă anumitor cerințe. În primul rând alegerea trebuie făcută în mod conștient, în urma analizei situației și a deliberării de către decidenții în competența cărora se află respectiva decizie, o altă cerință este ca alegerea să aibă unul sau mai multe scopuri precise, ce se doresc a fi atinse, iar o ultimă cerință presupune ca alegerea să poată fi pusă în aplicare, să conducă la acțiune pentru a se evita rămânerea acesteia în stadiul de proiect.