Internaționalizarea patrimoniului gastronomic - Abordare culturală și de business

Patrimoniul gastronomic ca sursă de dezvoltare pentru turismul gastronomic

Chiar și vechii romani erau conștienți de zicală "suntem ceea ce mâncăm." Spune-mi ce mănânci și îți voi spune cum ești, cine sunt vecinii tăi, prietenii ,care sunt obiceiurile tale (Bogataj, 1992, pg 178).

Acest gând confirmă faptulcă într-o perioadă de globalizare și uniformitate culturală, patrimoniul gastronomiei și al gastronomiei moderne sunt co-creatorii vitali ai identității naționale,împreună cu specialități regionali și locali.

Din punct de vedere turistic, gastronomia poate fi considerată ca un culturologic inseparabil și component biologic, deoarece alimentele și băuturile nu sunt numai nevoile umane esențiale.

Cuvântul „gaz-tronomie ”denumește moștenire culinară, precum și moderna creativitate culinară, o moștenire a vinului. Gastronomia poate să fie percepută ca o arta a gătitului (Verbinc, 1979, 232), sau mai degrabă ca artă de a selecta, pregăti, servi și savurarea mâncărurilor fine . (Encyclopaedia Britannica, 2000)

Mâncarea este una dintre dimensiunile vieții umane legate atât de supraviețuirea de bază, cât și de elementele construite social și simbolic. Conform Fischler , comportamentul alimentar dezvăluie cultura în care este introdus fiecare individ.

Garine susține ideea că, mai ales, mâncarea are implicații asupra aprecierii simbolice. Opțiunile și interdicțiile alimentare diferențiază diferite grupuri umane, contribuind la construirea identității culturale a unui popor.

Pe de altă parte, Brillat-Savarin , unul dintre pionierii gastronomiei franceze, într-o publicație datată secolului XIX, a sugerat, de asemenea, că mâncarea era un marker de identitate. Astfel, s-ar putea spune că abstractizarea conceptuală a unei culturi este sigilată într-un vas, aspecte simbolice care se suprapun la alegerea alimentelor, ceea ce poate exprima statutul unui individ în societate.

În acest fel, factorul uman și obiceiurile care contribuie la transformarea unui fel de mâncare într-unul regional sunt atribuite tehnicilor de preparare, ingredientelor și modurilor în care este servit, conferind astfel o caracteristică specială mâncării regionale .

Mâncarea iese în evidență ca un factor de identitate important într-o societate și, prin urmare, poate fi considerată un patrimoniu cultural imaterial.

Conform Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) , aceasta poate fi definită ca o manifestare a porțiunii intangibile a moștenirii culturale a unui popor, incluzând tradiții, folclor, limbă, festivaluri și alte manifestări, citând gastronomia ca parte a acestui patrimoniu.

Activitățile turistice au un impact real asupra dezvoltării economice și sociale, deoarece contribuie dezvoltarea PIB ului și datorită rolului important pe care îl joacă pe piața muncii.

Turismul este acea ramură a economie care joacă încă un rol important în multe țări din întreaga lume. Acest rol a crescut sau a scăzut de-a lungul anilor, dar s-a dovedit a fi un factor important în creșterea economică.

Sectorul turismului are o relație strânsă cu alte sectoare ale economiei; împreună se sprijină reciproc în dezvoltarea activitățile. Turismul joacă un rol important în ceea ce privește ocuparea forței de muncă reușind să scadă rata șomjerilor din zonele rurale.

În zilele noastre, turiștii sunt mult mai dornici să călătorească , au alocate fonduri suficiente pentru călătorii, și mai mult timp liber. Prin turism aceștis pot scăpa de rutina zilnică a vieții . Tot mai mulți turiști din lume caută să descopere și să -și formeze experiențe noi. Gastronomia poate fi considerată o astfel de experiență.

Noțiunea de turism gastronomic se aplică turiștilor și vizitatorilor care planifică călătoria integral sau parțial pentru a gusta produsele locale sau pentru a participa la activități care au legătură cu acestea.