Istoricul Organizațiilor Internaționale intre trecut prezent și viitor

INTRODUCERE

Evolutia relatiilor internationale reprezinta o consecinta dezvoltarii unui intreg complex de interese ce au aparut de-a lungul timpului intre oameni, state, natiuni sau diferite tipuri de organizatii. Din perspectiva relatiilor internationale, conceptul de organizatie internationala a suferit transformari substantiale astazi intelegand prin acest conceptatat modelul de organizatie guvernamentala cat si cel de organizatie nonguvernamentala. Diferitele abordari in identificarea unei directii optime in descoperirea conotatiilor si a sensului teremenului este usurata de textul conventiei de la Viena (23 mai1969) care stipuleaza ca prin sintagama de „organizatie internationala” se intelege o organizatie interguvernamentala . Deși sunt considerate subiecte de drept internațional public, Organizațiile Internaționale au un impact major în cadrul relatiilor internaționale, acestea reprezentând o modalitate de conlucrare a statelor în direcția colaborării internaționale.

Organizațiile Internaționale sunt percepute, in genere, drept „asociații”, care pot formate din mai multe state, sau nestatale, in acest caz, fiind formate din persoane fizice sau juridice, cu nationalitati diferite, cu scopul declarat de a realiza o colaborare între state pentru atingerea unor interese comune.

O trasatura definitorie a relațiilor internaționale contemporane rezida în rolul din ce în ce mai mare pe care organizațiile internaționale îl au în soluționarea problemelor globale cu care se confruntă lumea contemporana, acestea devenind nu doar necesare, dar si indispensabile, mai ales in domeniile politic, cultural, economic, social, si mai ales în domeniul drepturilor omului. Drept consecinta la problemele apărute pe diferitele continente ale globului, au luat naștere numeroase organizații internationale regionale, acestea dovedindu-se a fi de mare folos în rezolvarea unor probleme zonale, mai ales în momentele de criză.

Este de remarcat faptul că diversificarea organizațiilor internaționale reprezintă o expresie a evoluției societații internaționale, a transformarilor survenite, mai ales în ultimul secol în raporturile comunității internaționale: cele două războaie mondiale, abolirea colonialismului si cresterea numărului de state, războiul rece, precum și colapsul comunismului și apariția unor noi amenințări la adresa păcii și securității internaționale, precum terorismul, migratia sau subdezvoltarea.

Secolul XX a reprezentat o crestere exponentiala la nivelul organizațiilor internaționale, prim planul fiind luat de organizatiile ce au un tipar politic, dar si economic, inregistrandu-se saltul de la sistemul alianțelor politico-militare la cel al unor organisme multistatale ori superstatale. Pe lânga acestea, se individualizeaza tot mai multe organizații cu caracter tehnic, științific, ori de altă măsură menite să coordoneze eforturile omenirii spre bunastare si progres. În secolul XXI un rol tot mai important îl joacă organizațiile non-guvernamentale, avansul considerabil al acestora fiind determinant în soluționarea numeroaselor probleme globale cu precadere, mai organismele specializate pe problemele mediului sau de aparare a drepturilor omului.

Un semnal al faptului că și societatea civilă tinde să depașească sfera interesului național, implicandu-se tot mai mult în chestiunile globale il reprezinta intereesul major al opiniei publice fata de solutionarea diverselor probleme globale ale omenirii aduse in atentia noastra prin intermediul mass mediei.. Putem considera astfel, faptul că, organizațiile și organismele internaționale constituie astazi o necesitate a societatii contemporane, în care provocările adresate omenirii capătă valente noi față de acum două decenii. Având în vedere de cele amintite mai sus, pentru acomodarea studentilor cu acest domeniu, în primul capitol au fost prezentate elementele definitorii care structurează teoria organizațiilor internaționale, cu accent pe clasificarea organizațiilor internaționale, crearea și încetarea acestora, precum și pe calitatea de membru și personalitatea juridică a organizațiilor internaționale interguvernamentale.

Proliferarea și diversificarea organizațiior internaționale reprezintă expresia evoluției societății internaționale, a mutațiilor intervenite, mai ales în ultimul secol, în viața comunitații internaționale: cele două războaie mondiale, abolirea colonialismului și cresterea numărului de state, războiul rece, precum și caderea comunismului și apariția unor noi amenințări la adresa păcii și securității internaționale. Un motiv esențial al prezentei lucrării il constituie necesitatea familiarizarii studentilor specializarii de Relatii Internationale si Studii Europene cu problematica organizațiilor europene și euroatlantice în general precum și nevoia de a strânge în cuprinsul unei singure lucrări cât mai multe informații, care să vină în ajutorul celor interesați.

Lucrarea de față are drept argument convingerea că, in scopul unei mai bune ințelegeri și a unei viziuni de ansamblu in ceea ce priveste evoluția organizațiilor europene și euroatlantice, si nu numai, este absolut obligatoriu sa ne caoprim atentia asupra organizațiilor apartinatoare statelor Europei Occidentale, asupra celor cele ale statelor foste socialiste din centrul și estul Europei sau cele intemeiate de de societatea civila deoarece, toate își au originea în situația complexă instituită după cel de-al doilea război mondial și au evoluat într-un mod interdependent.

Mai mult decât atât, lucrarea de față isi propune sa identifice istoria numeroaselor organizații europene și euroatlantice, din care România a făcut parte, într-o perioadă dificilă din istoria sa; meritul lucrării este de a prezenta în mod lucid aceste organizații și mai ales acțiunea acestora la nivel global, în condiții și presiuni ideologice, politice și economice.