Parteneriatul public privat

Punctul de plecare în realizarea acestei lucrări l-a reprezentat convingerea mea personală cum că noțiunile teoretice, odată transpuse în practică, constituie o modalitate mult mai eficientă de a-ți însuși anumite cunoștințe dintr-un anumit domeniu. Această lucrare își propune să realizeze o cercetare privind fenomenul de parteneriat public privat, respectiv studierea impactului și a principalelor beneficii pe care acesta îl genereazặ atât asupra comunitặților cât și asupra actorilor implicați într-un parteneriat.

Datoritặ faptului cặ cele mai multe societặți nu dispun de o capacitate instituționalặ necesarặ pentru a face fațặ necesitặților sociale, iar administrația publică, supusă presiunilor de a rezolva o multitudine de probleme de natură socială este în căutarea unor surse suplimentare, implicarea diferitor sectoare, stabilirea relațiilor de colaborare și crearea diferitor forme de parteneriate prin participarea organizațiilor private la furnizarea de servicii sociale finanțate din resurse publice, poate oferi o soluție salvatoare, în condițiile în care nici administrația centrală, nici cea locală nu au capacitatea suficientă de a furniza aceste servicii. Acest model urmat de multe guverne a condus la restrângerea responsabilității statului, de la furnizarea și finanțarea serviciilor sociale publice, exclusiv la finanțarea acestor servicii, creând astfel un spațiu atractiv pentru instituțiile societății civile, pentru organizații private sau nonprofit.

Schimbặrile economice și politice, de-a lungul ultimului deceniu au stimulat apariția unui mediu propice pentru formarea și menținerea unor parteneriate între sectorul public și cel privat. Multe state și comunitặți au realizat cặ dezvoltarea unor parteneriatele lặrgeste gama de colabolatori, incluzând guvernul, mediul de afaceri, furnizorii de servicii , ameliorând și extinzând în același timp serviciile pentru copii, tineri și familii. Autoritặțile au început sặ acorde din ce în ce o mai mare atenție problemelor de dezvoltare localặ și comunitarặ , încercând sặ utilizeze resursele disponibile în rezolvarea unui numặr cât mai mare de probleme, însặ datoritặ faptului cặ resursele de care dispun sunt de cele mai multe ori limitate, autoritặțile și-au îndreaptat atenția spre atragerea unor investitori privați, în vederea realizặrii unui parteneriat care sặ se concretizeze în rezolvarea necesitặților cetặțenilor.

Am ales acesta temă spre prezentare fiind una de actualitate și care merită a fi cercetată. Astfel, parteneriatul public privat reprezentând un fenomen foarte complex si deosebit de controversat, studiat de o categorie largặ de autori, mi-a stârnit interesul și curiozitatea să îl studiez, dar mai ales să încerc să fac o cercetare pentru a întelege și mai bine atitudinea actorilor implicați în parteneriat precum și impactul pe care aceastặ coaliție il genereazặ asupra cetặțenilor.

În lucrare imi propun sặ prezint câteva probleme punctuale legate de conceptul de parteneriat public privat si anume: caracteristicile PPP, oportunitặțile de dezvoltarea a acestor forme de cooperare, risurile existente în procesul de implementare a parteneriatelor publice private eficiente precum și chestiuni legate de rolul administrației publice în stimularea sectorului privat.

Astfel, primul Capitol “Generalitặți ale parteneriatului public-privat” are menirea de a explica în sens mai larg conceptul de parteneriat public privat, de a prezenta principalele caracteristici, avantajele și dezavantajele ale acestor forme de cooperare, precum și principalele proobleme care pot apặrea în practica funcționặrii unui parteneriat public privat.

Capitolul II- “Importanța administrației publice și rolul acesteia în sprijinirea inițiativelor private , prezintặ formele parteneriatelor public private și totodata analizezặ rolul statului în încurajarea și stimularea sectorului privat pentru participarea la rezolvarea problemelor cu care se confruntặ societatea, prin realizarea de parteneriate publice private.

Capitolul III- “ Studiu de cercetare comparat privind gradul de satisfacție al cetățenilor față de serviciul de parcări din municipiul Cluj-Napoca” analizeazặ dacă mulțumirea față de acest serviciu depinde de mulțumirea față de calitatea acestuia asigurată de partenerul public-privat și gradul de mulțumire al cetățenilor față de serviciul public de administrare a parcărilor în prezent, comparativ cu anii precedenți.

Lucrarea de fațặ își propune sặ analizeze unele aspecte importante în ceea ce privește noțiunea de parteneriat public-privat și anume :

1. Care sunt avantajele și dezavantajele unui parteneriat public-privat?

2. Cat de des este utilizat parteneriatul public privat ?

3. Care este gradul de implicare al actorilor în cadrul parteneriatului ?

Capitolul 1: Generalitặți ale parteneriatului public-privat

Parteneriatul public-privat a dobândit în timp o importanțặ majorặ la nivel mondial, generând benecifii atât pentru sectorul public cât și pentru cel privat, prin soluționarea unor probleme complexe. Chiar dacặ avantajele unui parteneriat public-privat sunt evidente, este foarte dificil pentru mulți dintre noi sặ înțelegem complexitatea acestei noțiuni. Acest capitol are menirea de a explica în sens mai larg conceptul de parteneriat public privat, de a prezenta principalele caracteristici ale acestuia precum și problemele care apar în practica funcționặrii unui parteneriat public privat.

1.1. Istoria parteneriatului public-privat

Sistemele de parteneriat public privat au cea mai lungặ tradiție în SUA. În anii 1950 și 1960, PPP au fost reglementate de guvernul federal ca un instrument pentru stimularea investițiilor private în infrastructura ora șului și dezvoltarea economiei regionale. De-a lungul anilor 1980, PPP a devenit un instrument al mișcặrilor de privatizare, furnizorii privați asumându-și capacitatea de a produce bunuri si servici de bunặ calitate la costuri mai mici, reducând astfel în mod semnificativ sarcinile și responsabilitặțile guvernului.

În 1980, parteneriatul public privat era vặzut drept o modalitate de soluționare a șomajului în zonele urbane aflate în declin industrial, extinzându-se ulterior și în alte domenii, inclusiv pentru lucrặri în infrastructurặ, fiind astfel preluat și de alte țặri. Sistemul a fost reglementat prin Legea Publicặ “Job Training Partenership Act“ care a intrat în vogoare în 1 octombrie 1983, lege care reglementa colaborarea între autoritặți și sectorul de afaceri pentru furnizarea de servicii de formare profesionalặ în folosul adulților, tinerilor dezavantajați economic, muncitorilor șomeri precum și altor persoane care întâmpinặ dificultặți la angajare.

PPP cunoaște o lungặ tradiție de asemenea în Franța prin colaborarea între autoritặți și sectorul privat în privința concesionặrii bunurilor publice, încặ de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, perioadặ în care se formeazặ doctrina francezặ a serviciilor publice.