Politici de incluziune socială - Problema minorităților

I.CRISTALIZAREA CONCEPTELOR DE POLITICĂ PUBLICĂ ȘI INCLUZIUNE SOCIALĂ

I.1.Conceptul de politică publică

Politice publice reprezintă acțiuni realizate de către autoritățile publice centrale sau locale ca răspuns vizavi de problemele care vin dinspre societate. În altă ordine de idei, se poarte discuta despre politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, își propune, cu ajutorul unui program de acțiune coordonat, să modifice mediul social, economic, cultural al actorilor sociali.

Conceptul de politică publică a pătruns la nivelul studiilor de specialitate și în limbajul curent din România destul de târziu (la finele anilor ’90) și există în continuare vaste ambiguități la nivelul simțului comun asupra sferei de cuprindere a acestui termen. O explicație posibilă ar putea fi aceea că termenul a fost împrumutat din limba engleză (policy), dar nu există o traducere spefică în limba noastră, altă decât aceea de politică. Or, în mod tradițional, politica semnifică cu precădere activitatea partidelor de natură politică, a instituțiilor legitimate prin mecanisme democratice (Guvern, Parlament și aparatele proprii de lucru ale acestora), campanii electorale, declarații politice etc., de aici și tentația de contaminare la nivel terminologic. Așadar, România a ales utilizarea termenului provenit din limba franceză, și anume cel de politiques publiques (politică publică).

„O politică publică este o rețea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor și a esurselor alocate pentru atingerea lor în situații specifice”.

În sensul comun, termenul politică „se consideră de obicei că se aplică la ceva mai mare decât deciziile particulare, dar la ceva mai mic decât mișcările sociale generale. Așadar, politica, în termenii nivelului de analiză, este un concept plasat la mijloc. Un al doilea element, și anume unul esențial, este că pentru cei mai mulți autori termenul trimite la un scop de un anumit fel”.

Conceptul de politică publică cunoaște o serie întreagă de definiții, pornind de la cea mai simplistă - ceea ce guvernele aleg să facă sau să nu facă - , până la cea instrumentalistă: un curs al acțiunii cu un scop precis, urmărit de un actor sau un grup de actori în abordarea unei probleme.

I.2.Conceptul de incluziune socială

Procesul de incluziune socială reprezintă „ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății”.

Incluziunea socială este definită în documentele UE ca „procesul care conferă persoanelor confruntate cu riscul sărăciei și excluziunii sociale oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, socială și culturală, pentru a se bucura de un standard de viață și bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc. Incluziunea socială asigură participarea sporită a acestor persoane la luarea deciziilor care le afectează viața, precum și accesul la drepturile fundamentale“.

Politica de incluziune socială a Guvernului are ca și obiectiv general sporirea standardului de viață al populației și stimularea câștigurilor obținute din muncă prin facilitarea ocupării și respectiv, promovarea politicilor publice destinate tuturor grupurilor vulnerabile: rome, femei, copii, persoane cu dizabilități, persoane în vârstă, tineri de 18 ani care părăsesc instituțiile de protecție ale statului etc.

Incluziunea socială a romilor presupune o abordare integrată, un proces planificat și acțiuni conjugate, urmate de adoptarea și respectiv, implementarea de politici publice, strategii, programe și proiecte specifice.

Guvernul consideră incluziunea socială a romilor o chestiune ce trebuie reflectată în vaste domenii de activitate de pe agenda fiecărei instituții publice centrale și locale. Aceste instituții, precum și societatea civilă, au un aport determinant în procesul de dezvoltare socială, contribuind la îmbunătățirea situației cetățenilor români de etnie romă.

Cu toate că responsabilitatea primordială pentru incluziunea socială și economică a cetățenilor români de etnie romă revine autorităților publice, incluziunea romilor reprezintă un proces care presupune o schimbare semnificativă atât în mentalitatea majorității, cât și în mentalitatea romilor, o provocarea pentru care se impun acțiune clare, desfășurate în cadrul unui dialog în permanță cu reprezentanții romilor, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene.