Politici publice în domeniul mediului și energiei

I.Politica de mediu

Politica de mediu a fost adoptată în Consiliul European de la Paris în anul 1972. Aceasta a urmărit echilibrul între creșterea economică susținută și necesitatea măsurilor de politică comunitară de mediu, urmărind crearea unei Europe rezistente la schimbări.

Titlul de ”mediu” a fost introdus în anul 1987 prin Actul Unic European având ca obiective:

- Conservarea calității mediului

- Protejarea sănătății umane

- Asigurarea unei utilizări raționale a resurselor naturale și conservarea lor

Politica de mediu se bazează pe patru principii:

- Principiul precauției care reprezintă un instrument de intervenție când există o incertitudine cu privire la un factor ce poate afecta sănătatea umană sau a mediului, provenind dintr-o acțiune sau politică, măsurile fiind nedistriminatorii și proporționale cu problema, din acest principiu decurgând celelalte trei

- Prevenirii

- Corectării

- Principiul ”poluatorul plătește” prin care se aplică măsuri când se urmărește prevenirea sau remedierea problemelor apărute. Spre exemplu, cei care se ocupă cu transportul substanțelor periculoase, care se varsă la destinație în medii naturale, se vor lua măsuri de prevenire în cazul pericolelor iminente la adresa ecosistemului, fiind necesar să suporte cheluieli aferente.

Încă din anul 1998 integrarea preocupărilor legate de mediu a căpătat formă în domeniul mai multor politici, fiind un cadru important și ăn ultimii ani înregistrând progrese uimitoare, de exemplu in cadrul politicilor energetice prin pachetul ”energie-climă al Uniunii Europene” și crearea unei competitivități a economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050.

Pachetul energie climă al UE presupune urmatoarele:

- reducerea cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE față de nivelurile din 1990;

- îmbunătățirea cu 20 % a eficienței energetice a UE ;

- 20 % din energia UE să provină din surse regenerabile (energie eoliană, solară, biomasă etc.)

Rolul acestui pachet este reprezentat de:

- Aceste obiective „20-20-20” vizează combaterea schimbărilor climatice, sporind securitatea energetică a UE și consolidând competitivitatea acesteia. Acestea sunt totodată obiective principale ale strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Comisia Europeană și Parlamentul European au inițiat un plan de acțiune pe orizontul 2020 încă din anul 2013, ce presupune protejarea naturii, o reziliență ecologică sporită, o creștere sustenabilă efectuată pe termen lung și utilizarea eficientă a resurselor, stimulând scăderea consumului de dioxid de carbon, ”Strategia dezvoltării durabile (SSD)” a fost un răspuns al acestor nevoi, fiind formulată în concordanță cu ”Strategia de la Lisabona” pe plan internațional, în anul 2006 fiind revizuită și adăugând dimensiunea internă ce urmărește promovare scăderii șomajului și crearea unui mediu cu noi locuri de muncă, acest lucru conducând la creșterea bunăstării oamenilor, protejarea mediului și crearea coeziunii.

Pe lângă ”SSD”, există și ”Strategia Europa 2020” , aceasta urmărind creșterea economică, factor ce influențează incluziunea socială, fiind o cauză a formării strategiei ”Europa eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” ce are ca obiectiv central economia eficientă prin economisirea resurselor și reducerea emisiilor. O ultimă strategie corelată fiind ”Strategia Uniunii Europene în biodiversitate” ce urmărește controlul și combaterea declinului biodiversității și a degradării ecosistemului.