Șomajul - analiză concretă pe exemplu UE 2010-2017 - Evoluția și structura

Importanța problemei - șomaj

Problemele vizând viitorul muncii și ocuparea forței de munca reprezintă unele dintre cele mai importante probleme cu care se confrunta economia. Munca și ansamblul activităților productive au drept scop sporirea avuției națiunilor și crearea astfel a unei vieți mai bune pentru toți oamenii. Insa adesea populatia apta de munca nu-și poate găsi un loc de muncă , astfel se confrumtă cu problema denumită șomaj .

Inlăturarea șomajului nu poate fi efectuată în totalitate, ci numai adusă și menținută în limite acceptabile din punct de vedere economic și social , iar naliza șomajului se realizează în funcție de diferite aspecte ale acestui complex fenomen, cele mai importante diferențieri făcându-se în funcție de grupa de vârsta a persoanelor, de sex și la nivel regional. În ceea ce privește șomajul pe grupe de vârstă, cea mai afectată categorie este clar cea a tinerilor, cu vârsta cuprinsă între 15-25 ani.

Deși legislația muncii este stimulatoare în angajarea tinerilor, economia are capacități reduse de a-i absorbi pe noii veniți, ceea ce demonstrează că piața muncii conține puternice elemente discriminatorii. Deținerea unei diplome de absolvire a unei forme de învăṭământ, chiar și superioară, nu garantează ocuparea unui loc de muncă, ci doar mărește șansele de ocupare a unuia.

Existența șomajului prin ea însăși constituie un dezechilibru fundamental la orice nivel. Consecințele acestuia sunt extrem de puternice, manifestându-se atât la nivel național cât și la nivel de individ - familie. Acest fenomen reprezintă de asemenea o piedică a progresului economico-social. Apariția și extinderea sa reprezintă pași înapoi în ceea ce privește standardul individului și al colectivității din care face parte. Una dintre principalele probleme cauzate de șomaj este necesitatea realizării echilibrului dintre încasările și plățile sistemelor de asigurări sociale. Din perspectiva corelației dintre numărul celor care cotizează pentru sistemele de asigurări sociale și numărul de beneficiari, șomajul reprezintă o îngustare,o reducere proporțională a beneficiarilor viitori. Ajutoarele de șomaj pot contribui deasemenea și la susținerea și extinderea economiei subterane, ca urmare a faptului că persoanele care beneficieaza de ajutor de șomaj desfășoară activități nedeclarate.Șomajul se prezintă astfel că unul dintre cele mai mari dezechilibre existente în economie și care nu poate fi înlăturat indiferent de numărul și intensitatea masurilor luate la nivelul țării.

În țările dezvoltate el este privit ca un fenomen normal, firesc, care prin surplusul de forță de muncă generează un climat concurențial, atât pentru cei care oferă forță de muncă, cat si pentru cei care creaza locuri de munca.

In Romania insa, somajul este perceput ca un fenomen catastrofal datorita mentalitatii populatiei fata de acest fenomen, dar si datorita situatiei dezastruasa a economiei, cronicizarii pietei muncii si lipsei unei protectii sociale reale.

Definirea șomajului

Șomajul este definit, în general, drept stadiul în care o persoana nu este capabila sa desfasoareo munca utila, dar perceperea utilitatii muncii este, în sens larg, rezultatul conditiilor sociale. Conceptul de somaj poate capata o extensiune mai mare daca este privit ca o forma de subocupare, respectiv o manifestare specifica de inactivitate, cuprinzând persoanele care cer de lucru, în schimbul salariului practicat în mod normal sau chiar mai mic, însa aceasta cerinta nu poate fi satisfacuta pentru fiecare individ, în aceeasi meserie si localitatea de resedinta.

În fapt, orice persoana care nu are o munca remunerata nu este considerata, în mod sistematic, ca fiind în somaj. Pentru a fi în somaj, trebuie sa îndeplineasca anumite conditii specifice. Asa, de exemplu, Biroul International al Muncii considera somer orice persoana privata de munca, care este apta pentru aceasta, si cauta (activ) o munca remunerata. În mod similar, defineste somajul si Confederatia Generala a Muncii din Franta, dar aceasta adauga, în categoria somerilor, si persoanelor pensionate înainte de vârsta legala, precum si o parte din studentii aflati în ultimul an de studiu. Prin aceasta se considera iesirea mai repede la pensie ca o punere în situatia de somer, iar prelungirea studiilor - pentru o parte din studenti - ca o ascundere a absentei locurilor de munca.

În general, somajul este asimilat unei abateri aparute între efectivul populatiei realmente utilizate si efectivul populatiei apte, care ar corespunde unei situatii de utilizare deplina. Ce înseamna utilizarea deplina a fost (si a ramas) pentru multi economisti o întrebare obsedanta.. Astfel, pentru J.M. Keynes, ocuparea deplina este o situatie "în care volumul global al ocuparii ramâne inelastic la cresterea cererii efective pentru productia care îi corespunde. Pentru J. Robinson, ocuparea deplina este o "stare ideala, ce are putine sanse de a fi atinsa în economia ". La rândul sau, Lionel Stoleru considera ca termenul de ocupare deplina este echivoc si acesta trebuie reinterpretat în functie de noile conditii.

Se considera asadar ca ocuparea deplina ar trebui sa aiba nu un prag, ci doua limite. Între aceste limite, care sunt si ele mobile, stabilite în raport cu nivelul dezvoltarii economice, ar trebui sa se gaseasca, de fiecare data, un optim stabilit al ocuparii astfel încât somajul sa nu fie prea mare.

Încercând, sa dea contur idealului ocuparii depline, Alfred Sauvy scria ca "le plein emploi" înseamna faptul ca, în fiecare moment, orice individ doritor sa munceasca poate gasi în apropierea domiciliului sau, un loc si munca care îi convine, în profesiunea sau activitatea pe care doreste sa o exerseze, în conditii normale, si aceasta de o maniera permanenta. Suprapunerea perfecta a cerintelor si gusturilor indivizilor peste posibilitatile economiei în miscare are putine sanse de reusita. Definitia lui Sauvy reprezinta mai mult un ideal de a gasi, pentru fiecare individ, un loc în societate, iar fiecare loc sa fie ocupat de omul potrivit. Evident, niciunde nu s-a întâmplat asa ceva. Practica a devenit ca "le plein emploi" se defineste printr-o populatie ocupata în proportie de 95-98 % si ca echilibrul social si se poata obtine si la un anumit nivel de subutilizare.

Prin cunoscutul raport intitulat "Munca pentru toti într-o societate libera", s-a formulat teza dupa care ocuparea deplina "nu înseamna ca, în mod automat, somajul este exclus; nu înseamna ca fiecare persoana în vârsta apta de munca si capabila sa munceasca este ocupata productiv, în fiecare zi a vietii sale de munca". Se admite ca ocuparea deplina este asigurata daca pâna la 3 % din populatia activa este în somaj.

O definitie riguroasa a somajului nu se poate limita la referinta privind utilizarea deplina si la abaterea de la aceasta. Se cere luare în considerare a distinctiei dintre un somer si o persoana fara ocupatie, intentia de a munci si cautarea efectiva a unui loc de munca. În acest sens, P. Heyne concluzioneaza ca din definitia B.L.S. (Bureau of Labour Statistics), sunt clare optiunile specifice care creeaza statutul denumit somer:

a) decizia de a cauta activ o angajare;

b) decizia de a nu accepta sansele de angajare oferite.

Ambele sunt, în mod clar, alegeri facute de oameni - nivelul somajului depinde atât de oferta, cât si de cererea de forta de munca. Biroul de Statistica a Muncii din SUA socoteste drept someri pe toti cei care nu sunt în prezent angajati si cauta activ o angajare în munca. Atât deciziile de a intra în forta de munca, cât si cele de a nu accepta anumite oferte de serviciu, vor depinde de estimarile oamenilor asupra avantajelor relative ale sanselor alternative.