Tehnologia supelor în bucătăria națională

INTRODUCERE

Tehnologia preparării bucatelor se bazează pe tradițiile artei culinare populare, pe experiența bucătarilor profesioniști, precum și pe realizările științei despre alimentație. Alimentația este un factor important în dezvoltarea organismului uman, de aceea de-a lungul anilor, omul a încercat să ducă o viață cât mai sănătoasă și să aibă o alimentație cât mai bogată în substanțe nutritive și vitamine.

Istoria supei a început probabil odată cu istoria gătitului. Combinarea diverselor ingrediente în oale mari cu scopul de a crea mâncăruri ușor de gătit și servit, care să fie hrănitoare și ușor de digerat, era la urma urmelor de neevitat. Astfel a fost creată alegerea perfectă atât pentru culturi sedentare cât și migratoare, bogați sau săraci, oameni sănătoși sau bolnavi (supa fiind văzută ca un medicament și azi).

Pentru a face borș, ciorbe și supe nu ai nevoie de prea mult timp și nici de prea multă îndemânare, atâta timp cât alegi rețeta potrivită. Iar variante sunt destule - rețete ușoare, rapide care nu necesită pre multe ingrediente. În plus, ciorbele și supele de orice fel sunt foarte sănătoase pentru că îți asigură hidratarea optimă, te ajută să te saturi cu puține calorii și conțin multe vitamine dacă folosești legume din plin. Ciorba este și mai bogată în vitamine datorită borșului adăugat, cu condiția să nu îl fierbi prea mult.

Supele (ca și ciorbele) au evoluat conform ingredientelor și gusturilor locale, și astfel s-au creat varietăți pentru fiecare regiune și popor. Supa de pește din New England (Chowder), supa-salată spaniolă rece (Gazpacho), supa de sfeclă rusească (Borș), supa de legume italiană (Minestrone), supa de ceapă franțuzească și supa chinezească (Won Ton) sunt toate variațiuni pe aceeași temă. În țările scandinave și baltice, dar și în orient se prepară rețete care par ciudate pentru noi: supe de fructe. Acestea se pot servi reci, calde sau fierbinți și se spune că sunt delicioase. Fruktsupe, o specialitate norvegiană, se prepară din stafide, prune și alte fructe uscate. În alte zone ale Europei, oamenii savurează supă de vișine, făcută cu smântână și zahăr. În unele rețete de supă cu fructe se pot adăuga scorțișoară, cuișoare sau băuturi alcoolice, de pildă vin sau brandy.

Scopul: În cadrul acestei lucrări de an vom cunoaște tipurile și clasificările de supe, și anume materia primă din care se face. Modalitățile de modificare controlată a compoziției, formei, culorii, consistenței, gustului și aromei produselor alimentare. Aprofundarea cunoștințelor teoretice a abilităților de selectare a materiilor prime, argumentării condițiilor și regimurilor de procesare a acestora și formării abilităților de dirijare a proceselor tehnologice de preparare a produselor alimentației publice.

Obiective: Selectarea rețetelor culinare pentru a elabora fișele și schemele tehnologice. Caracteristica materiei prime de bază și auxiliare având ca scop de a cunoaște sortimentul de materie primă folosită în tehnologia de preparare. Procesul tehnologic de prelucrare culinară și caracteristica condițiilor, regimurilor și argumentarea procedeelor de tratare culinară aplicate. De a prezenta exemple de decorare și aranjare a preparatului și de a alege vesela potrivită în funcție de rețeta culinară. Cerințele sanitaro-igienice față de locul de muncă.

I. Caracteristica sortimentului de preparate și materie primă necesară

Supa este un lichid savuros, care se prepară din combinații nelimitate de ingrediente, de la cartofi până la pește, din tot soiul de legume și din toate felurile de carne. Ea poate deveni mai consistentă prin adaosuri de paste, pâine, orez, smântână, iaurt, etc. Istoria supei a început probabil odată cu istoria gătitului. Urmărind să creeze mâncăruri simplu de gătit și servit, hrănitoare și ușor digerabile, fiecare bucătar a ales de-a lungul timpului, să pregătească supa în felul lui.