Ambalarea pastelor făinoase

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Terminologie

Ambalarea este operaţia prin care se realizează protejarea produselor în scopul

păstrării calităţilor iniţiale în condiţii igienice, în timpul manipulării, transportului, depozitării

şi desfacerii lor (şi chiar în timpul consumului). Aceasta uşurează şi scurtează durata de

aprovizionare a consumatorilor, creând posibilitatea de autoservire, de informare a

consumatorilor asupra conţinutului, a modului de păstrare şi apreciere a produsului,

uşurând transportul către consumatori şi prezentarea produselor într-o formă atrăgătoare.

Operaţiile principale de ambalare sunt: dozarea produsului în vederea ambalării;

umplerea ambalajului; închiderea ambalajului; constituirea ambalajului colectiv sau de

grupare. Dintre operaţiile auxiliare de ambalare amintim: pregătirea produsului pentru

ambalare; formarea ambalajului sau pregătirea lui (în cazul ambalajelor refolosibile);

condiţionarea ambalajului plin (marcare, inscripţionare, estetizare, etichetare).

Ambalarea, ca noţiune, însumează operaţiile de aranjare a produselor în spaţii

delimitate prin pereţi din diferite materiale numite ambalaje.

Ambalajele, ca însoţitori ai produselor, reprezintă corpuri confecţionate din

materiale corespunzătoare având o formă potrivită, destinate a conţine produse alimentare

şi nealimentare pentru îndeplinirea scopurilor menţionate anterior, precum şi pentru:

- facilitarea aplicarea procedeelor tehnice moderne de transport, manipulare,

refrigerare, desfacere, etc. ;

- creşterea vitezei de circulaţie a produselor şi reducerea costurilor de distribuţie ;

- asigurarea consumatorului cu produse de calitate definită şi constantă, prezentate

într-o formă atrăgătoare ;

- ridicarea valorii produselor, înainte de expedierea lor, şi eliminarea din comerţ a

produselor de calitate mediocră.

Datorită interacţiunilor ambalajului cu mediul ambiant (absorbţie de gaze şi

umiditate, procese de coroziune şi îmbătrânire, etc.) care determină modificări ale

proprietăţilor acestuia nu numai la suprafaţă ci şi în profunzime, influenţând caracteristicile

produsului ambalat, atât ambalajul cât şi produsul trebuie privite în ansamblu, ca un tot

unitar, şi nu individual.

Sistemul de ambalare reprezintă metoda sau modul de realizare a operaţiilor de

ambalare a produselor, indiferent de natura lor.

Accesoriile de ambalaj sunt materiale sau dispozitive care completează sau preiau

unele funcţiuni ale ambalajelor, cum ar fi: imobilizarea conţinutului, amortizarea şocurilor,

etanşarea, închiderea, consolidarea sau identificarea ambalajului, fără a constitui însă

înveliş de protecţie a produsului (cleme, agrafe, dopuri, capace, garnituri, etichete, etc.).

Materialul de ambalaj este materialul destinat pentru confecţionarea ambalajelor şi

(sau) accesoriilor de ambalaj, în timp ce materialul de ambalare este materialul destinat să

învelească temporar produsul de ambalat.

Prin produs de ambalat se înţelege produsul care necesită o protecţie temporară de

la locul de producţie la locul de consum şi a cărui manipulare, transport, depozitare şi

desfacere trebuie înlesnite prin ambalare.

Produsul ambalat reprezintă unitatea formată din produsul de ambalat şi ambalajul

respectiv.

Clasificarea ambalajelor

Ambalajele (STAS 5845/1-86) se pot clasifica astfel [6,18,19]:

a) după rolul pe care îl îndeplinesc:

- ambalaje de transport, care asigură integritatea produselor în timpul manipulării,

depozitării şi transportului;

- ambalaje de desfacere, în care consumatorul îşi procură produsele necesare şi care

cuprind date privind conţinutul, termenul de garanţie, instrucţiunile de utilizare,

producătorul, etc.

b) după poziţia faţă de produsele alimentare:

- ambalaje directe (pentru desfacere), care vin în contact direct cu produsul fiind, în

general, confecţionate din hârtie, carton, sticlă, metal, material plastic;

- ambalaje indirecte (de transport), care le protejează pe cele directe şi care sunt

confecţionate din lemn, carton, material plastic;

- ambalaje auxiliare (talaş, carton ondulat, spume sintetice, lemn), care fixează

ambalajele directe în interiorul celor indirecte având rol de atenuare a şocurilor, a

transmisiilor de căldură, de pătrundere a umidităţii.

c) după modul de folosire:

- refolosibile – recuperate din reţeaua de desfacere (lăzi, cutii, butoaie, sticle, saci de

iută, etc.);

- nerefolosibile (pungi din hârtie sau mase plastice, cutii din carton, recipiente

metalice – cutii).

d) după modul de grupare: ambalaje solitare, grupate, colective;

e) după sistemul de confecţionare: fixe, pliante, demontabile;

f) după gradul de rigiditate: rigide, semirigide, suple;

g) după funcţionalitatea ambalajelor:

- ambalaje propriu-zise: lăzi, saci, cutii, etc;

- ambalaje – utilaje: palete, palete-lăzi;

- ambalaje – mijloc de transport: bene, containere.

Funcţiile ambalajelor

Scopul principal al unui ambalaj este acela de a proteja marfa, de la fabricarea sa şi

până la primirea de către consumator, precum şi de asigurare contra pierderilor şi

degradării.

Indiferent de scopul principal al ambalajului (de transport sau de prezentare şi

desfacere) funcţiile sunt aceleaşi, la ambalajul de transport accentul punându-se pe

funcţia de protecţie, în timp ce la ambalajul de prezentare şi desfacere accentul se pune

pe funcţia de informare şi funcţia de promovare (reclamă).

Pe lângă cele trei funcţii amintite, ambalajele mai au şi funcţia de raţionalizare

(modularea corespunzătoare în unităţi de volum, masă, etc.)

Protecţia produsului ambalat trebuie realizată atât împotriva acţiunilor mecanice

(prin amortizarea şocurilor şi absorbţia energiei la şoc), cât şi împotriva proceselor fizico –

chimice sau a microorganismelor ce pot afecta calitatea produsului. Este necesară

asigurarea sterilităţii ambalajului şi a produsului de ambalat – înainte şi în timpul umplerii

(ambalare aseptică) şi etanşeitatea ambalajului pentru a elimina orice posibilitate de

contact dintre produs şi mediul înconjurător.

La unele produse (unt, margarină, grăsimi sensibile) este obligatorie protejarea

împotriva acţiunii razelor solare prin ambalarea în materiale opace.

Promovarea produsului este ansamblul de activităţi necesare creării unui climat

propice admiterii lui pe piaţă şi, de aceea, ambalajul trebuie să fie cât mai atractiv.

Referitor la funcţia de informare, ambalajul trebuie să conţină unele informaţii

asupra produsului, însuşirilor acestuia şi compoziţiei sale, cantităţii şi calităţii conţinutului,

data fabricării, termenul de valabilitate, etc.

Marca este obligatorie, are caracter de originalitate şi atestă calitatea produsului şi

recunoaşterea producătorului.