Ameliorare

1. Legea Zootehniei

Textul actului publicat în Monitorul Oficial, nr. 72/31 ian. 2002

LEGE nr.72 din 16 ianuarie 2002, Legea Zootehniei

CAPITOLUL IV [1]

Ameliorarea animalelor

Art. 24. – (1) Ameliorarea efectivelor de animale reprezintă o activitate cu caracter prioritar în strategia dezvoltării zootehniei româneşti şi se desfăşoară de către structuri de specialitate, sub îndrumarea şi controlul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu consultarea asociaţiilor crescătorilor de animale.

(2) Zonarea în teritoriu a speciilor, raselor şi tipurilor de animale, în funcţie de condiţiile agroecologice şi de interesele social-economice, precum şi activitatea de ameliorare a acestora se realizează prin programe naţionale de ameliorare a animalelor, elaborate pe o perioadă determinată de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu sprijinul asociaţiilor profesionale ale crescătorilor de animale, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

(3) Ameliorarea genetică a animalelor se realizează prin lucrări de selecţie şi hibridare efectuate pe baza controlului oficial al performanţelor zootehnice şi prin reproducţie dirijată.

Art. 25. – (1) Coordonarea şi controlul activităţii de ameliorare a efectivelor de animale se fac de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi se realizează de instituţii şi organizaţii implicate în acest proces, după cum urmează:

a) instituţii pentru controlul oficial al performanţelor productive la animale şi evaluări genetice şi structuri teritoriale abilitate în acest scop;

b) asociaţii ale crescătorilor de animale, constituite potrivit legislaţiei în vigoare;

c) unităţi specializate de însămânţări artificiale, precum şi cele producătoare de material seminal, ferme zootehnice de elită, depozite de reproducători, acreditate şi autorizate în acest scop.

(2) Atribuţiile şi competenţele acestor structuri organizatorice trebuie să corespundă programelor naţionale de ameliorare pe specii, conform actelor normative în vigoare.

Art. 26. – Controlul oficial al performanţelor zootehnice se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu normele şi instrucţiunile elaborate de unităţile specializate şi abilitate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Art. 27.– Conservarea resurselor genetice constituite din populaţii de animale restrânse numeric, în pericol sau pe cale de dispariţie, se finanţează de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Art. 28. – Pentru protejarea şi dezvoltarea patrimoniului genetic naţional din zootehnie, în concordanţă cu programele naţionale de ameliorare a efectivelor de animale, toate importurile şi exporturile de animale de reproducţie, material seminal, embrioni şi ouă de incubaţie se avizează de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Art. 29. – Ameliorarea efectivelor de animale este o activitate de interes public şi se finanţează de la bugetul de stat, în limita sumelor prevăzute cu această destinaţie, din bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru următoarele acţiuni:

a) individualizarea, codificarea animalelor şi constituirea bazei de date;

b) controlul performanţelor zootehnice;

c) lucrările pentru stabilirea valorii de ameliorare.

2. Definiţia şi importanţa ameliorarii genetice

Ameliorarea animalelor - modificarea structurii genetice a populaţiilor de animale supuse selecţiei în succesiunea generaţiilor, în vederea obţinerii unor producţii animaliere mai mari. Această ştiinţă relativ nouă a fost fundamentată pe baza cunoştinţelor oferite de genetica fundamentalădar mai ales degenetica cantitativă şi genetica populaţiilor, beneficiind de aplicaţiile matematicii în biologie (biometria) şi mai nou, ale informaticii. Structura genetică a unei populaţii de animale este reprezentată de totalitatea genelor şi genotipurilor pe care le posedă indivizii cecompun populaţia respectivă, fiind caracterizată prin frecvenţe degene şi de genotipuri specifice. Această structură se poate schimba înmod natural odată cu apariţia fiecărui nou individ în populaţie sau prineliminarea unui individ din populaţie - fiecare având o configuraţie genetică proprie, mai mult sau mai puţin diferită, ce afectează frecvenţa genelor şi a genotipurilor la nivelul populaţiei.Structura geneticăa unui individ deja existent nu mai poate fi modificată dar se poate interveni, pe diferite căi, la nivelulgenofondului generaţiei viitoare.Ca urmare, unitatea de lucru în ameliorare nu este individul ci populaţia iar efectele amelior ării sunt cuantificabile de la o generaţiela alta.