Amenajamentul pastoral al pajistilor din comuna vulturesti

Imagine preview
(10/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Amenajamentul pastoral al pajistilor din comuna vulturesti.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 119 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

PAJIŞTILE DIN ROMÂNIA - IMPORTANT PATRIMONIU NAŢIONAL 4
PARTEA I
PRINCIPII GENERALE ȘI CADRUL DE ORGANIZARE AL LUCRĂRILOR
APrincipii generale de amenajare a pajiştilor 12
BCadrul de organizare al lucrărilor 13
B.1Modul şi etapele de lucru necesare întocmirii amenajamentelor 13
B.2Conferinţele de amenajare 14
B.3Executarea lucrărilor 16
B.4Recepţia lucrărilor de amenajare 16
PARTEA a II - a
CAP. 1. SITUAŢIA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ ŞI ORGANIZARE
1.1Amplasarea teritorială a localităţii 19
1.2Denumirea deţinătorului legal 20
1.3Documente care atestă dreptul de proprietate.Istoricul proprietăţii 21
1.4Gospodărirea anterioară a pajiştilor din amenajament 22
CAP. 2. ORGANIZAREA TERITORIULUI
2.1Denumirea trupurilor de pajişte care fac obiectul acestui studiu 27
2.2Amplasarea teritorială a trupurilor de pajişte (planul cadastral). Vecinii şi hotarele pajiştii 27
2.3Constituirea şi materializarea parcelarului descriptiv. 28
2.4Baza cartografică utilizată 29
2.4.1Evidenţa planurilor pe trupuri de pajişte 29
2.4.2Ridicări în plan 30
2.5Suprafaţa pajiştilor. Determinarea suprafeţelor 30
2.5.1Suprafaţa pajiştii pe categorii de folosinţe 30
2.5.2Organizarea administrativă 31
2.6.Enclave 31
CAP. 3. CARACTERISTICI GEOGRAFICE ŞI CLIMATICE
3.1Indicarea zonei geografice şi caracteristicile reliefului 32
3.2Altitudine, expoziţie, pantă 32
3.3Caracteristici geologice şi pedologice 33
3.4Reţeaua hidrografică 34
3.5Date climatice 34
3.5.1Regimul termic 34
3.5.2Regimul pluviometric 35
3.5.3Regimul eolian 36
CAP. 4. VEGETAŢIA
4.1Date fitoclimatice 39
4.2Descrierea tipurilor de staţiune 39
4.3Tipuri de pajşti, descrirea tipurilor 39
4.4Descrirea vegetaţiei lemnoase 41
CAP. 5. CADRUL DE AMENAJARE
5.1Procedee de culegere a datelor din teren 47
5.2Obiective social-economice şi ecologice 49
5.3Stabilirea categoriilor de folosinţă a pajiştilor 49
5.4Fundamentarea amenajamentului pastoral 49
5.4.1Durata sezonului de păşunat 49
5.4.2Numărul ciclurilor de păşunat 51
4.4.3Fâneţe 51
5.4.4Capacitatea de păşunat 51
CAP. 6. ORGANIZAREA, ÎMBUNĂTĂŢIREA, DOTAREA ŞI FOLOSIREA PAJIŞTILOR
6.1Lucrări de repunere în valoare a suprafeţelor de pajişti 55
6.2Amestecurilor de ierburi recomandate pentru reînsămânţarea sau supraînsămânţarea pajiştilor 57
6.3Lucrări de îmbunătaţire 69
6.4.Stabilirea încărcăturii de animale 73
6.5Organizarea păşunatului pe diferite specii de animale 76
6.6Căi de acces 76
6.7Constucţii zoopastorale şi surse de apă 78
CAP.7. DESCRIERE PARCELARĂ
7.Descrierea parcelară 80
CAP. 8. DIVERSE 94
8.1. Data intrarii in vigoare a amenajamentului pastoral; Durata acestuia 94
8.2.Colectivul de elaborare a prezentei lucrari 94
8.3.Hartile care se ataseaza amenajamentului 94
8.4.Evidenta lucrarilor executate anual pe truurile de pasune 95
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 113

Extras din document

Pajiștile sunt un element esenţial al sistemelor de agricultură durabilă, care răspund exigenţelor cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară.

În plus, pe lângă rolul decisiv de asigurarea furajelor pentru animale, pajiştile au o funcţie importantă în dezvoltarea rurală şi a mediului înconjurător reflectată prin: conservarea biodiversităţii, îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, fixarea simbiotică a azotului, echilibru hidrologic, prevenirea inundaţiilor şi alunecărilor de teren, sechestrarea carbonului, calitatea peisajului şi important patrimoniu cultural.

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri iarba produsă pe pajişti a constituit furajul de bază pentru creşterea animalelor ierbivore domestice, ceea ce a permis dezvoltarea primelor civilizaţii umane.

Explozia demografică a determinat o expansiune a pajiştilor printr-o luptă continuă a omului cu vegetaţia forestieră, pentru a produce hrană animalelor, care îi asigură mijloace de trai precum alimente (lapte, carne) şi materii prime (lână, piei), forţe motrice pentru transport şi lucrările câmpului cât şi alte necesităţi.

În zilele noastre, sistemele de creştere a animalelor bazate pe valorificarea pajiştilor, trebuie să facă faţă necesităţilor de hrană tot mai mari, având în vedere ca producţia de furaje obţinute pe aceste suprafeţe să ţină pasul cu cerinţele tot mai mari de carne şi lapte şi cu schimbările climatice. În acelaşi timp, producerea furajelor pe pajişti trebuie să reducă competiţia din cadrul terenului arabil pentru producerea hranei oamenilor, a animalelor şi a biocombustibililor.

ROLUL PAJIŞTILOR ÎN DEZVOLTAREA DURABILĂ A AGRICULTURII

Dezvoltarea durabilă este un proces complex ce se desfăşoară prin şi sub intervenţia umană, care vizează dezvoltarea societăţii, materializarea lui bazându-se pe faptul că dezvoltarea durabilă a întregului este asigurată de dezvoltarea durabilă a fiecărei părţi a activităţii umane (MARUȘCA și colab., 2010).

În acest sens, dezvoltarea durabilă a agriculturii constituie o parte a acestui proces, agricultura fiind o componentă indispensabilă a acesteia (MOTCĂ și colab. 1994). Creşterea animalelor, în special a bovinelor şi ovinelor, are un rol însemnat în imprimarea unui comportament antientropic prin care se realizează durabilitatea agriculturii. Pajiştile sunt un element esenţial al sistemelor de agricultură sustenabilă reprezentat prin: asigurarea furajelor, bunăstarea animalelor, calitatea solurilor şi folosirea optimă a terenurilor slab productive, în special pentru producerea biomasei, sursă energetică regenerabilă.

Prin plantele furajere din pajişti se intensifică procesul de fotosinteză din ecosisteme şi se introduce în sol o cantitate mai mare de materie organică, menţinându-se în sol o viaţă biologică activă. Prin rădăcinile plantelor furajere de pajişti, care au rol de liant în prezenţa materiei organice, se opreşte procesul de distrugere a structurii granulare a solurilor, în cele mai multe cazuri conducând la îmbunătăţirea acestora (MOCANU, HERMENEAN, 2013; SIMTEA și colab., 1990).

Alături de administrarea gunoiului de grajd, plantele furajere de pajişti au un rol însemnat în menţinerea conţinutului de humus din sol, fapt ce imprimă o portanţă ridicată solului, care atenuează acţiunea de tasare a animalelor şi a maşinilor agricole grele. Asolamentele cu sole înierbate au un rol esenţial în menţinerea microfaunei din sol şi în întreruperea ciclurilor biologice pentru boli şi dăunători, ceea ce conduce la reducerea cantităţilor de pesticide, care sunt nocive pentru microfaună şi mediu înconjurător.

Pe lângă rolul principal de asigurare a necesarului de furaje pentru cel puţin 60% din efectivul de bovine şi 80% din efectivul de ovine, pajiştile au o serie de funcţii importante în dezvoltarea rurală şi a mediului înconjurător.

Prin înnierbare se consolidează biologic taluzurile drumurilor, halde miniere, industriale şi menajere, pârtii de schi şi alte terenuri lipsite de vegetaţie pentru a fi protejate de factorii distructivi, se stimulează pedogeneza şi se înfrumuseţează peisajul.Acestea funcţii reflectă şi definesc multifuncţionalitatea pajiştilor.

Toate activităţile conexe care rezultă din folosirea şi valorificarea pajiştilor precum prelucrarea produselor animaliere, colectarea florei medicinale, apicultura etc., constituie o altăfuncţie economică importantă a acestor suprafeţe.

Pajiştile permanente constituie importante habitate pentru animalele sălbatice şi de conservare a biodiversităţii speciilor de plante şi animale.

Acestea se pot rezuma prin următoarele:

- în România există un număr de 783 de tipuri de habitate, din care aproape 60% se întâlnesc în pajiştile permanente;

- pe teritoriul ţării s-au identificat 3700 de specii de plante, din care peste 70% aparţin vegetaţiei pajiştilor permanente. Dintre acestea, 74 de specii au dispărut, 485 sunt ameninţate cu dispariţia, 200 de specii sunt vulnerabile, 23 sunt declarate monumente ale naturii şi 1253 sunt specii rare;

- dintre speciile de animale sălbatice, 5 specii au dispărut, iar peste 30 sunt ameninţate cu dispariţia;

- structura floristică a vegetaţiei pajiştilor din România este foarte diversă, cu indici de biodiversitate foarte ridicaţi în comparaţie cu multe ţări din Europa;

- fondul genetic de germoplasmă al populaţiilor de specii cu valoare economică este foarte mare, România fiind considerată un rezervor biologic natural de îmbunătăţire a procesului genetic la multe specii agricole;

- o floră meliferă şi medicinală deosebit de bogată.

În cadrul ecosistemelor agricole afectate de eroziune, contribuţia pajiştilor este esenţială în protejarea solului, combătând acele fenomene care conduc la declanşarea şi accelerarea procesului de eroziune (RESMERIȚĂ, 1956).

Astfel, durata în timp pentru îndepărtarea unui strat de sol, pe adâncimea de 20 cm, în urma procesului de eroziune, pe terenurile în pantă acoperite de pajişti este de 29000 ani, faţă de 100 de ani pentru terenurile în pantă cultivate în sistem de rotaţie şi de numai 13 ani pentru terenurile în pantă cultivate cu porumb siloz în monocultură.

Prin diversitatea speciilor de plante şi de animale, pajiştile permanente înnobilează şi înfrumuseţează mediul înconjurător, oferind importante spaţii de recreere pentru civilizaţia umană.

Din păcate structura funcţională a pajiştilor din România datorită unei gospodăriri necorespunzătoare, este profund perturbată din cauza agresivităţii unor specii de plante invazive (ex. feriga mare, etc.) care au înlocuit speciile valoroase în proporţie ridicată. Balanţa estimativă de azot fixat biologic (NFB) în agroecosistemele de pajişti şi culturi de leguminoase din România este de: 30 kg/ha pe an pentru pajiştile permanente; 80 kg/ha pe an pentru pajiştile temporare şi de 160 kg/ha pe an pentru leguminoasele perene (MARUȘCA și colab., 2010).

Fixarea anuală a azotului atmosferic de către leguminoase prin culturi furajere permit reducerea costurilor de producţie şi a riscurilor de poluare cu nitraţi.

Prin îmbogăţirea materiei organice în compuşi azotaţi, ca urmare a fixării biologice a azotului, leguminoasele stabilesc direct sau indirect interacţiuni pozitive cu speciile vecine, interacţiuni ce se manifestă mai ales în condiţii pedoclimatice dificile, limitând efectele negative ale competiţiei interspecifice. Conform literaturii de specialitate cantitatea estimată de CO2 stocat (sechestrat) în agroecosistemele de pajişti permanente este de 4,7 t/ha pe an, în cele de pajişti temporare de 4,2 t/ha pe an, faţă de doar 1,8 t/ha pe an de CO2 stocat de culturile cerealiere. Rezultă că pe parcursul unui an, cele cca 4,9 milioane de pajişti permanente din ţara noastră pot sechestra o cantitatea totală estimată de aproximativ 23 milioane tone. O contribuţie esenţială îşi aduc plantele furajere din pajişti şi pentru creşterea capacităţii de reţinere a apei şi a posibilităţii de a o ceda când plantele au nevoie de ea.

Comparativ cu culturile anuale, pajiştile permanente au un efect protector pentru calitatea apei, regularizarea fluxului de apă şi a poluanţilor. După pădure, pajiştea este cea mai importantă sursă de reţinere şi filtrare a apei pluviale (DUMITRESCU și colab., 1979).

SITUAŢIA PAJIŞTILOR DIN ŢARA NOASTRĂ

Pajiştile permanente din ţara noastră au o răspândire de aproximativ 4,9 milioane hectare, România ocupând, în Europa, locul al V-lea după Franţa, Marea Britania, Spania şi Germania.

Pajiştile din ţara noastră, care reprezintă 33% din suprafaţa agricolă, constituie o parte din avuţia naţională, de importanţă majoră prin dimensiunea resurselor de furaje şi calitatea acestora, precum şi prin celelalte funcţii cu efect benefic asupra protecţiei şi frumuseţii mediului înconjurător.

Fisiere in arhiva (1):

  • Amenajamentul pastoral al pajistilor din comuna vulturesti.docx

Bibliografie

1.
Anghel Gh., Răvăruț M., Turcu Gh., 1971 - Geobotanica, Ed. Ceres, București
2.
Anghel Gh., Bărbulescu C., Burcea P., Grîneanu A., Niedermaier K., Samoilă Z., Vasiu V., 1967 - Cultura pajiștilor, Ed. Agro-silvică de Stat, București
3.
Bărbulescu C., Burcea P., 1971- Determinator pentru flora pajiștilor, Ed. Ceres, București
4.
Bărbulescu C., Burcea P., Motcă Gh., 1980 - Determinator pentru flora pajiștilor cu elemente de tehnologie, Ed. Ceres, București
5.
Bărbulescu C., Motcă Gh., 1983 - Pășunile munților înalți, Ed. Ceres, București
6.
Bărbulescu C., Motcă Gh., 1987 - Pajiștile de deal din România, Ed. Ceres, București
7.
Beldie Al., 1977-1979 - Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare, Vol. I, II, Ed. Academiei RS România
8.
Berbecel O., Stancu M., Ciovică N., Jianu V., Apetroaiei St., Socor Elena, Rogojdan Iulia, Eftimescu Maria, 1970 - Agrometeorologie, Ed. Ceres, București
9.
Bold I., Crăciun A., 2012 - Organizarea teritoriului agricol, concepte - tradiții - istorie, Ed. Mirton, Timișoara
10.
Burcea P., Gheorghiță R., Dincă N., 2006 - Ghid pentru recunoașterea principalelor specii din flora pajiștilor montane, Ed. AmandA Edit
11.
Burcea P., Marușca T., Neagu M, 2007 - Pajiștile montane din Carpații României, Ed., AmandA Edit
12.
Cernelea E., Bistriceanu C., 1977 - Cultura și exploatarea pajiștilor montane, Ed. Ceres, București
13.
Cernelea E., 2004 - Pășunile și păstoritul în Parcul Național Retezat, Ed. Călăuza v.b., Deva
14.
Ciocârlan V., 2009 - Flora Ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta,Ed. Ceres, București
15.
Chiriță D., Tufescu V., Beldie A., Ceuca G., Haring A., Stănescu V., Toma G., Tomescu Aurora, Vlad I., 1964 - Fundamente naturalistice și metodologice ale tipologiei și cartării staționale forestiere, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, București
16.
Chiriță C., Vlad I., Păunescu C., Pătrășcoiu N., Roșu C., Iancu I., 1977 - Stațiuni forestiere, vol. II, Ed. Academiei Române, București
17.
Dmitriev A.M., 1953 - Pășuni și fânețe, Agrotehnica și agrobiologia lor, Ed. Agro-silvică de stat, București
18.Doniță N., Chiriță C., Stănescu V., ș.a., 1990 - Tipuri de ecosisteme forestiere din România, ICAS, Redacția de propagandă tehn. agr. București
19.
Doniță N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriș I.A., 2005 - Habitatele din România, Ed. Tehnică Silvică, București
20.
Dragomir N., 2005 - Pajiști și plante furajere, Tehnologii pentru cultivare, Ed. Eurobit, Timișoara
21.
Dragomir N., Dragomir Carmen Maria, 2012 - Fixarea azotului în ecosistemele de pajiști și leguminoase perene, Ed. Eurobit, Timișoara
22.
Dumitrescu N., Grîneanu A., Sîrbu Gh., 1979 - Pajişti degradate de eroziune şi ameliorarea lor, Ed. Ceres, Bucureşti
23.
Dumitrescu N., Iacob T., Vîntu V., Samuil C., Rotar I., Moisuc I., Dragomir N., Vidican Roxana, Motcă Gh., Ionescu I., 2011 - Dicționar de pratologie - termeni și expresii, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași
24.
Florea N., Bălăceanu V., Răuță C., Canarache A., 1987 - Metodologia elaborării studiilor pedologice, I, II, III, Redacția de propagandă tehnică agricolă, București