Amenajarea agroturistica in Judetul Tulcea

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Amenajarea agroturistica in Judetul Tulcea.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 43 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

CAPITOLUL I. ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC DIN JUDEȚUL TULCEA ..pg. 4
CAPITOLUL II. DEZVOLTAREA TURISTICĂ DIN JUDEȚUL TULCEA ...pg.10
CAPITOLUL III. ANALIZA EVOLUȚIEI TURISTICE ÎN JUDEȚUL TULCEA pg.24
CONCLUZII ...pg.41
BIBLIOGRAFIE ...pg.43

Extras din document

Capitolul I. ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC din județul TULCEA

A. Potentialul turistic natural

Relieful județului Tulcea se caracterizează prin existența a doua unități fizico-geografice distincte: una mai înaltă , în partea central -vestică, în cadrul căreia se întalnesc elementele celui mai vechi relief de pe teritoriul României și alta mai joasă și cea mai nouă în N și NE, respectiv lunca și Delta Dunării.

Unitățile vechi, mai înalte sunt dispuse în 3 mari fâșii paralele, ocupând circa 32% din totalitatea județului Tulcea: fâșia de N este constituită din munții Măcinului cu altitudinea max. de 467 m ( vf.Țuțuiatu sau Greci), Podișul Niculițel și Dealurile Tulcei; fâșia centrală este reprezentată de Podișul Babadag, iar fâșia sudică corespunde compartimentului nordic al Podișului Casimcea, parte integrantă a Podișului Dobrogei Centrale.

Delta Dunării este declarată rezervație a biosferei, constituită în anul 1990, reprezintă una dintre cele mai mari zone umede din lume ca habitat al păsărilor de apă, cea mai întinsă zonă compactă de stufărișuri de pe planetă, un muzeu viu al biodiversității și o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal. Formata pe locul unui vechi golf al mării, are altitudini de la 0m (nivelul marii) la +13 m.

Partea de est a județului este scăldată de lacurile Complexului lagunar Razim - Sinoie, iar la vest de ghirlanda de bălți sau terenuri colmatate ce însoțesc albia Dunării.

Altitudinile variază între 0 m la nivelul Mării Negre (Sfîntul Gheorghe) și 467 m ( Munții Măcinului vf. Greci).

Suprafețe pe forme de relief:

a. Dealuri și podișuri : 3 722,4 km 2

b. Zone montane : 433,4 km 2

c. Zone de luncă și Delta Dunării : 4 343,2 km 2

Harta fizică a județului Tulcea .Reprezentare altitudini medii

Sursa:http://apmtl-old.anpm.ro/upload/45358_CAPITOLUL%20I.%20PROFIL%20DE%20JUDET.pdf

Legendă

Sulina-altitudinea medie-0,3 m

Isaccea- altitudinea medie-42m

Tulcea- altitudinea medie-40m

Macin- altitudinea medie-47,5m

Babadag- altitudinea media-89m

Clima este continentală extremă, de tip pontic, foarte secetoasă și cu puternice contraste de temperatură între iarnă și vară (25°-26°). Iernile însă sunt mai puțin geroase decât în Bărăgan de pildă; totuși, crivățul, care bate nestingherit, produce scăderi de temperatură bruște și foarte accentuate. Precipitațiile sunt dintre cele mai scăzute din țară, de până în 450 mm. Ca toată Dobrogea, județul Tulcea prezintă, sub raport climatic, caracteristici cu totul aparte de restul țării, datorită poziției sale geografice, conformației reliefului și altor factori de interferență.

Rețeaua hidrografică - După ce parcurge mii de kilometri de la izvoarele sale, Dunărea străbate județul Tulcea pe o lungime de 276 km, aproximativ 10% din lungimea ei totală, vărsându-se în Marea Neagră prin trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe.

Lacurile, fiind situate de-a lungul Dunării, în Delta Dunării și pe litoralul Mării Negre sunt mult mai bine reprezentate. Dintre lacurile aflate în lunca Dunării, cele mai importante sunt: Jijila, Crapina, Racova, Rotund, Saon, Somova și Câșla.

Vegetația prezintă câteva diferențieri teritoriale, legate de fondul general al climatului de stepă, de relieful deluros, de cel muntos al horstului dobrogean și de întinsele suprafețe acvatice și de luncă.

Zona stepei, desțelenită în proporție de peste 95%, extinsă în părțile de E și V ale județului, include numeroase tipuri de pajiști xerofile, diferențiate în funcție de speciile dominante, dintre care cele mai frecvente sunt păiușul (Festuca valesiaca), pelinița (Artemisia austriaca), bărboasa (Bothriochloa ischaemum), firuța cu bulbi (Poa bulbosa), năgara (Stipa capillata) ș.a. Pajiștile de colilie și năgară, care caracterizau odinioară vegetația de stepă, au dispărut aproape total.

Silvostepa, defrișată pe aproximativ 85% din suprafață, este reprezentată prin pâlcuri și rariști de stejar pufos (Quercus pubescens) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) ce alternează cu pajiști stepice. La altitudini medii (150-250m) pădurile scunde și dese de stejar pufos (Quercus pubescens), cărpiniță (Carpinus orientalis) și mojdrean (Fraxinus ornus) formează etajul pădurilor submediteraneene, specific Dobrogei.

Etajul pădurilor balcanice este caracteristic pentru altitudinile de peste 250 m, fiind alcătuit îndeosebi din păduri de gorun (Quercus petraea, Q.dalechampii, Q.polycarpa), în care sunt abundente teiul (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestre) și unele elemente termofile, precum cărpinița (Carpinus orientalis) și mojdreanul (Fraxinus ornus). Local, pe valea Luncaviței, apare și fagul (Fagus sylvatica, Fagus taurica). În lunca și Delta Dunării sunt caracteristice pădurile de plop (Populus nigra, P. alba) și salcie (Salix alba, S. fragilis), ce se dezvoltă pe grinduri.

O zonă distinctă o formează grindurile Letea și Caraorman din Delta fluvio-maritimă, acoperite cu păduri compacte, numite de localnici "hasmacuri", în care predomină stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), frasinul pufos (Fraxinus pallisiae), plopul alb (Populus alba), în interiorul cărora se dezvoltă un strat dens de arbuști și numeroase plante agățătoare (Periploca graeca, Vitis sylvestris, Humulus lupulus ș.a.). Pe dunele de nisip și în depresiunile dintre acestea, ce alternează cu fâșiile de hasmacuri, vegetația arbustivă este reprezentată prin salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), cătina albă (Hippophaë rhamnoides), cătina roșie (Tamarix ramosissima) ș.a.. Tot în acest biotop, ca și pe nisipurile litorale, se dezvoltă o vegetație arenicolă, alcătuită din elemente pontice și submediteraneene (Convolvulus persicus, Carex colchica, Eryngium maritimum, Ephedra distachya, Alyssum borzeanum ș.a.). Stuful, care alcătuiește și formațiuni plutitoare numite plaur, formează vegetația predominantă, caracteristică pentru peisajul Deltei Dunării, la care se adaugă cea acvatică, reprezentată îndeosebi prin nufărul alb (Nymphaea alba) și cel galben (Nuphar lutea), foarfeca bălții (Stratiotes aloides), cornaciul (Trapa natans) s.a.

Fisiere in arhiva (1):

  • Amenajarea agroturistica in Judetul Tulcea.docx

Bibliografie

1. www.tulcea.insse.ro
2. www.primaria-tulcea.ro
3. www.cjtulcea.ro/
4. http://elth.pub.ro/~mm/harti/Harti%20Judete/Harta%20Judetelor%20RO/TULCEA.JPG
5. http://apmtl-old.anpm.ro/upload/45358_CAPITOLUL%20I.%20PROFIL%20DE%20JUDET.pdf
6. Hontus Adelaida, Amenajarea agroturistica a teritoriului, Bucuresti, 2010

Alte informatii

Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinta de expansiune si petrecere a timpului liber si a vacantelor la "tara" constituind preocupari vechi mai ales ale impatimitilor de natura. Nou este modul in care a evoluat aceasta forma de turism atat cantitativ cat si calitativ in ultimele decenii, el tinzand sa devina un fenomen de masa. Aceasta forma de turism s-a dezvoltat, valorificand caracteristicile deosebit de favorabile celor trei elemente principale ce concura la infaptuirea actului turistic: • Spatiul rural (vatra si mosia satului) ca suport al procesului de vietuire si derulare a activitatilor specifice; • Populatia rurala ca element al perenitatii de veacuri a obiceiurilor si traditiilor populare ale satelor, factor al transformarii mediului natural, a resurselor locale; • Produse naturale (bogatii naturale) care satisfac cerintele personale si pe cele ale ofertei turistice, destinate persoanelor care vin in ospetie.