Amenajarea teritoriului în Județul Suceava

Capitolul I. ANALIZA POTENȚIALULUI TURISTIC

A. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

Date generale de prezentare a județului Suceava

Așezare geografică

Județul Suceava este situat in partea de nord - est a Romaniei și ocupă o suprafață de 8553,5 km2 (reprezentand 3,6% din teritoriul țării), fiind al doilea ca mărime din țară.

Dimensiunile mari ale județului explică varietatea geologică, a peisajului, precum și a resurselor naturale.

Sprijinit in partea de vest pe o coroană de munți falnici, iar in partea de est lunca largă și joasă a Siretului, teritoriul jude țului Suceava are o deschidere de amfiteatru uria ș cu fațada largă de peste 100 km expusă spre est.

Județul este intersectat de meridianele de 25 o și 26 o longitudine estică; paralele de 47o și 48o latitudine nordică, incadrează județul in afara limitelor sale. Județul Suceava se invecinează la nord cu Republica Ucraina ( frontieră de stat), la

sud cu județele Mureș, Harghita și Neamț, la vest cu județele Maramureș și Bistrița Năsăud, iar la est cu județele Botoșani și Iași.

Relieful județului se caracterizează printr-o mare varietate și bogăție a formelor: munți, depresiuni intramontane, dealuri, podișuri, campii, văi terasate, lunci.

Suprafața județului se imparte pe formele de relief astfel:

- zona de munte 53%;

- zona de podiș 30%;

- zona de luncă 17%.

Raportat la marile unit ăți geografice ale țării, teritoriul județului se suprapune partial Carpaților Orientali și Podișului Sucevei. De la vest spre est, relieful inregistrează o scădere treptată in altitudine, tipurile de forme ori entandu-se in fașii cu direcție nord-sud și in general paralele intre ele. Acest fenomen apare pregnant cu deosebire in regiunea montană.

In ansamblu, teritoriul județului cuprinde două importante unități de relief:

a) regiunea montană;

b) regiunea de podiș.

Regiunea montană cuprinde masive, grupe de masive și complexe de culmi separate intre ele prin văi adanci sau arii depresionare. Zonele montane se caracterizeaz ă prin intinse păduri și pajiști naturale, bogate resurse balneo -turistice, căile de comunicație și așezările umane cu caracter permanent, fiind foarte rare.

Unitatea montană se include Carpaților Orientali reprezentați prin:

- Munții Suhard - parțial Călimani;

- Obcinele Bucovinei (Obcina Mestec ăniș, Obcina Feredău, Obcina Mare);

- Munții Bistriței (Muntele Rarău, Muntele Giumalău, Muntele Barnaru, Muntele Budacu)

- Munții Stanișoarei (doar muntele Sutra).

Munții Suhardului - se desfășoară sub forma unui trunchi prelung, situat la vest de Bistrița Aurie și dominat de mai multe varfuri care depășesc altitudinea de 1600 m:

Omu -1931 m, Suhardu -1709 m, Oușoru - 1639 m; varfurile cele mai inalte cunosc condițiile mediului alpin, cu consecin țe insemnate asupra tuturor elementelor fizicogeografice.

Masivul Călimani - cel mai inalt și mai impunător munte vulcanic (2102 m - Varful Pietrosul) din țara noastră - oferă aspecte de relief aparte const and din varfuri ascuțite (lava vulcanică intărită pe coșurile de erupție), platouri structurale, forme reziduale curioase, campuri intinse de grohotișuri, văi adanci cu dispunere radială față de conul volcanic principal.

Gruparea muntoasă Pietrosu - Grințiesul Broștenilor prezintă forme de relief greoaie, asociate cu piscuri semețe cum sunt: Pietrosu Bistri ței (1.760 m) sau Budeanu (1864 m) și abrupturi stancoase sau văi in chei: defileul Bistriței de la Zugreni, cheile Barnarului.

Masivele Giumalău și Rarău - aflate la nord de valea transversal ă a Bistriței și alăturate ca poziție insă diferite ca altitudine, cat și ca forme de relief dominante. Astfel, intimp ce Giumalăul are o formă de scut bombat (altitudine 1.857 m), Rar ăul, deși mai coborat ca altitudine, prezintă forme variate: varfuri calcaroase ruinforme (Pi etrele Doamnei), abrupturi stancoase, curmături adanci, forme carstice.