Analiza eficienței economice la nivelul SC Grand Amarilis SA

INTRODUCERE

Industria hotelieră este o afacere care se dezvoltă rapid în multe ţări ale lumii, în special în acele zone unde turismul s-a dezvoltat recent. în plus, se constată o creştere spectaculoasă a călătoriilor de afaceri.

Creşterea rapidă a acestei industrii poate fi atribuită următorilor factori:

-extinderea internaţionalizării afacerilor, fapt ce a condus la sporirea călătoriilor;

-creştere prosperităţii economice, care înseamnă venituri suplimentare şi, în consecinţă, posibilitatea de a cheltui mai mult pe călătorii;

-îmbunătăţirea serviciilor de transport, îndeosebi în ceea ce priveşte călătoria cu avionul. dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare etc.

În prezent, mai mult de jumătate, respectiv 59% dintre hoteluri sunt amplasate pe continentul american. Europa se situează pe locul 2, cu 21,66%, iar Asia pe locul 3, cu 16% . Ponderi mai mici deţin continentele Africa şi Australia. Utilizarea factorului uman influenţează mult executarea lucrărilor, duce la imposibilitatea standardizării unor operaţiuni şi prezintă o problemă în activitatea întreprinderilor hoteliere. De aceea, în ultimul timp, tot mai multe hoteluri merg pe calea standardizării serviciilor. Standardul stabileşte criterii, în baza cărora se estimează nivelul de deservire a clienţilor şi activitatea de ansamblu a personalului, implicat în oferirea de servicii.

Totodată, întreprinderile hoteliere se orientează spre atragerea, păstrarea clienţilor folosind diverse programe de fidelizare şi oferind o gamă largă de servicii de calitate pentru a face faţă preferinţelor clienţilor. Cu cît hotelul dispune de un amplasament favorabil, faţada acestuia fiind plăcută, ordinea, igiena, securitatea, amabilitatea respectate, serviciile acordate fiind de calitate, cu atît el este mai apreciat şi solicitat. Astfel, clientul avînd cele mai mici detalii privind hotelul analizat (de exemplu nivelul de confort), din timp ştie la ce se poate aştepta din moment ce apelează la serviciile acestuia.

Serviciile de cazare reprezintă etapa următoare transportului în derularea prestaţiei turistice,volumul, structura şi calitatea acestor servicii depinzând, în primul rând, de existenţa unei bazetehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasurituristice. Serviciile oferite de către aceste obiective de cazare în structura consumului turistic,indiferent de natura funcţiilor lor( permanente sau sezoniere), de tipul lor, de gradul de confort, sau de forma de proprietate, reprezintă un element indispensabil în asigurarea condiţiilor pentru un sejur confortabil, atât pentru turiştii care sosesc în staţiuni cât şi pentru alte categorii de solicitanţi, oameni de afaceri sau turişti veniţi pe cont propriu.

Industria hotelieră, considerată în cele mai multe ţări ca o activitate distinctă a economiei, are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare în legătură cu primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul industriei hoteliere a evoluat paralel cu dezvoltarea capacităţilor de cazare şi implicarea lor în activitatea turistică, îmbogăţindu-se cu noi funcţii şi forme de prestaţii. La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de cazare şi suport material al industriei hoteliere, a fost legată de efctuarea unor deplasări în alte scopuri decât cele turistice.

Industria hotelieră, deşi nu priveşte în exclusivitate asigurarea necesarului de spaţii şi servicii de cazare pentru turişti, manifestă multă receptivitate faţă de nevoile acestora, evoluează, în interdependenţă cu activitatea turistică. O altă dimensiune a acestei relaţii este pusă în valoare de faptul că aproape 70% din existentul de spaţii de cazare se află amplasat în zone de interes turistic. În felul acesta, servirea turiştilor se înscrie, tot mai frecvent, ca funcţie obiectiv a unităţilor de cazare.

Se ştie că, pe lângă atracţia exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate, în principal, de condiţiile de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezenţa turiştilor în zona respectivă.

Rolul acestor dotări şi implicit al serviciului de cazare este şi mai important în cazul

turismului rezidenţial, de odihnă, de sejur lung, când turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural, fără să fie lipsit însă de confortul specific civilizaţiei moderne.