Analiza Indicilor Agrochimici și Elaborarea Planului de Fertilizare

Domeniu: Agronomie

Conține 2 fișiere: doc

Pagini : 74 în total

Cuvinte : 16551

Mărime: 109.38KB (arhivat)

Publicat de: Liviu Adam

Puncte necesare: 12

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul I
Chimizarea agriculturii si contextul societaţii contemporane
1.1. Chimizarea agriculturii si criza energetica
1.2. Fertilizarea organo-minerală-mijloc esenţial de sporire a producţiei
Capitolul II
Caracterizarea condiţiilor naturale şi social-economice ale
localitaţii SIRET
2.1. Caracterizarea condiţiilor naturale
2.1.1. Poziţia geografică
2.1.2. Geomorfologia, geologia si litologia
2.1.3. Hidrologia si hidrogeologia
2.1.4. Principalele caracteristici ale climei
2.1.5. Vegetaţia naturală si cultivată
2.1.6. Fauna solului
2.1.7. Principalele tipuri zonale si azonale de sol
Capitolul III
Cartarea agrochimică a solurilor
3.1. Modul de lucru
3.1.1. Faza pregătitoare
3.1.2. Faza de teren
3.1.3. Faza de laborator
3.1.4. Faza de birou
3.2. Indici agrochimici ce caracterizeaza starea de fertilitate a solului
3.2.1. Reacţia chimică a solurilor
3.2.2. Caracterizarea starii de aprovizionare cu azot şi fosfor
3.2.3. Caracterizarea stării de aprovizionare cu potasiu mobil
Capitolul IV
Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea păsunilor şi făneţelor naturale
4.1. Compoziţia floristică a pajistilor şi exigenţa acestora faţă de elementele nutritive
4.2. Cercetări privind fertilizarea organică
4.3. Cercetări privind fertilizarea chimica
4.4. Sisteme de fertilizare a pajistilor
Capitolul V
Stabilirea dozelor de îngrasaminte chimice funcţie de principalii indici agrochimici
5.1. Principii de stabilire a dozelor optim-economice
5.2. Modele matematice de stabilire a dozelor optime economice
5.3. Aplicarea îngrasamintelor si amendamentelor
5.3.1. Epoci şi metode de aplicare a îngrasamintelor şi amendamentelor
5.3.2. Îngrasamintele chimice şi amendamente utilizate
5.4. Stabilirea necesarului de îngrasaminte şi amendamente
Capitolul VI
Întocmirea planului de fertilizare
6.1. Modul de folosinţa al terenului
6.2. Dozele de amendamente si ingraşaminte utilizate

Extras din proiect

Cap.I

Chimizarea agriculturii în contextul societăţilor contemporane.

1.1 Chimizarea agriculturii şi criza energetică.

Amploarea cercetărilor ştiinţifice, începând cu a doua jumătate a secolului XX a permis o sursă gigantică pentru sporirea productivităţii în agricultură.

Această evoluţie a devenit posibilă şi datorită intensificării procesului de producţie prin mecanizare si chimizare.

În timp au existat preocupări pentru reducerea la strictul necesar a consumurilor de energie şi combustibili atât în domeniul prelucrărilor cât şi în domeniul fertilizării solurilor.

În general agricultura de tip industrial se caracterizează printr-un consum ridicat de energie.

La analiza pe factori de producţie a consumului de energie în agricultură mondială s-au constatat procentual următoarele repartiţii:

- Chimizare (îngrăşăminte, pesticide) -34%

- Mecanizare (arat, prăsit, recoltat) -20%

- Transporturi (materiale, recoltă) -17%

- Irigare -11%

- Creşterea animalelor -8%

- Conservarea produselor -6%

- Alte consumuri -4%

TOTAL 100%

Resursele energetice utilizate în agricultură sunt de două tipuri :

-resurse energetice fosile (convenţional limitate) în care se includ cărbunii, petrolul, gazele naturale, energia nucleară, ce se epuizează în timp;

-resurse energetice inoibile (neconvenîionale) reprezentate prin energia solară, energia eoliană, energia hidraulică.

Luând în considerare toate formele de energie consumate la un hectar pentru cultura plantelor rezultă în medie, o cantitate de 20-25GJ (1GJ=109J), însemnând ca la nivelul întregii noastre ţări, aceasta reprezinta o cantitate de 200-250 milioane GJ, chimizării revenindu-i 61,6 %, fapt ce impune în contextul crizei energetice, luarea unor măsuri care să ducă la imbunătăţirea tehnologiilor de producere, de aplicare şi de eliminare a oricărei forme de risipă .

În acelaşi context, se impune şi stabilirea raţională a sortimentului de îngrăşăminte având în vedere consumurile energetice diferenţiate, necesare producerii lor.

Astfel pentru producerea unui kg de îngrăşăminte cu azot s.a. se consumă 60 MJ, pentru 1kg fosfor s.a. se consumă 9,6 MJ .

Consumurile energetice variază în funcţie de materiile prime folosite la fabricarea îngrăşămintelor şi de sortimentul de îngrăşăminte.

La noi în ţară, tehnologia fabricării îngrăşămintelor cu azot se bazează pe folosirea gazului metan.

În cazul fabricării pesticidelor, consumurile de energie sunt mult mai ridicate comparativ cu îngrăşămintele.

Erbicidele se obţin cu un consum de energie de circa 10 ori mai mare faţă de îngrăşăminte.

Din totalul energiei consumate pe întreaga economie, energia consumată pentru îngrăşăminte reprezintă circa 1%. Pe totalul agriculturii, consumul de energie reprezintă circa 3,5% din energia convenţională utilizată în economia ţării noastre.

După studiile intreprinse, se estimează că în întreaga lume circa 30% din alimentele de origine vegetală se datorează folosirii îngrăşămintelor chimice în agricultură.

În medie, o cantitate de 100.000 tone îngrăşăminte, aduce un spor de producţie care echivalează cu recolta ce se obţine de pe suprafaţa de 400.000- 500.000 ha.

S-a constatat ca gradul de intensivizare al agriculturii unei ţări creşte odată cu cantitatea de îngrăşăminte folosită la unitatea de suprafaţă. Un rol important în sporirea şi asigurarea producţiei agricole îl au pesticidele.

Se estimeaza ca anual pe glob, datorita bolilor şi dăunătorilor, se pierde la cereale o cantitate de 340 milioane tone, cantitate suficienta pentru a hrăni un miliard de oameni pe timp de un an.

Pierderi importante de recoltă se produc şi datorita buruienilor, impotriva carora se utilizeaza erbicidele. Aceste pierderi se ridică la 5-10% din recolta potenţiala a plantelor.

Asupra rolului chimiei în viitorul omenirii au existat şi păreri eronate.

Astfel, chimistul francez Charmpagnat, americanul W. Alsberg, au ajuns la concluzia că pe viitor rolul agriculturii va scădea, dezvoltându-se în acelaşi timp chimia ca ramură de producţie. Trebuie înţeles faptul că, chimia ajută agricultura fără a-i diminua rolul sau primordial în a asigura hrana necesara pentru omenire.