Aplicații ale energiei solare în sistemele de irigat prin picurare

CAPITOLUL I

ABORDĂRI CONCEPTUALE CU PRIVIRE LA COMPONENTELE CONSTRUCTIVE ŞI FUNCŢIONALE ALE REŢELEI DE ADUCŢIUNE-DISTRIBUŢIE PENTRU SISTEMUL DE IRIGARE PRIN PICURARE

În componenţa amenajărilor de irigaţie prin picurare ca şi în cazul altor metode localizate se include atât materiale comune tuturor reţelelor de conducte cât şi materiale dispozitive, echipamente specifice metodei de udare. Poziţionarea acestora în cadrul schemelor hidrotehnice se face ţinându-se seama de considerente funcţionale, rezultând astfel variante de amplasare în funcţie de calitatea apei de irigaţie, panta terenului, caracteristicile solului, tipul de picurător folosit, dimensiunea amenajării, presiunea disponibilă etc.

1.1. Tehnica amenajării la irigarea prin picurare şi tipuri de instalaţii.

1.1.1. Conductele de udare.

În prezent se utilizează două tipuri de amenajare:

• cu picurătoare (udare semifixă care foloseşte picurătoare);

• cu rampe (udarea localizată prin conducte perforate).

Materiale utilizate şi caracteristici fizico-mecanice, hidraulice. Irigaţia prin picurare depinde, în cea mai mare măsură, de industria materialelor plastice. În această metodă se folosesc debite mici de apă încărcată cu îngrăşăminte, pesticide şi insecticide, care nu pot fi distribuite decât numai prin materiale rezistente la acţiunea substanţelor chimice.

Tipurile de conducte flexibile folosite la udarea localizată sunt următoarele:

• conducte din polietilenă extrudate, folosite pentru instalaţiile fabricate în Israel, Anglia, Australia, Republica Sud- Africană, SUA, Franţa, Italia;

• conducte din polietilenă cu o fâşie poroasă pe generatoare, prin care se face distribuţia apei (Dn int = 14,4 mm la sistemul micropor, SUA). Se folosesc îngropate la circa 30 cm, presiunea de lucru fiind de 0,140,70 kg/cm2;

• conducte din polietilenă subţiri şi perforate (Dn orificiu = 0,910,89 mm), folosite în Noua-Zeelandă, în gama de diametre Dn = 5,1-12,7 mm;

• conducte din folii de polietilenă, lipite pe generatoare şi cu distribuţia apei prin tuburi Dn = 13 mm;

• conducte cu pereţi dubli şi perforaţi.

Determinarea diametrelor conductelor se face în baza următoarelor consideraţii: debitul de scurgere al conductei se stabileşte din schema de amplasare, iar presiunea în conducte trebuie să satisfacă în orice punct presiunea necesară.

Pentru conductele extrudate se recomandă următoarele relaţii:

• conducte din polietilenă extrudate (t = 100C);

 = ;

100j = 0,027 ;

• conducte din PVC (t = 100C):

 = ;

100j = 0,032 ;

Q – debitul conductei (l/s);

d – diametrul conductei (dm);

 - coeficient de rezistenţă liniară;

j – pierderea de sarcină unitară.

Distribuţia apei la plante, începând de la hidrant, se face printr-o instalaţie alcătuită din următoarele părţi componente:

1. „Capul” construit din filtru, aparatură automată de măsurat apa şi controlat presiunea de legătură la rezervorul de îngrăşământ lichid.

2. Conducte de transport, dimensionate corespunzătoare distanţei şi debitului de transportat.

3. Conducte de udare, cu diametre mici, legate la conductele de transport.

4. Dispozitive de udare (picurătoare), amplasate pe conductele de udare.

5. Dispozitivul pentru aplicarea îngrăşămintelor.

În figura 1.1 se poate observa o instalaţie de udare prin picurare cu „cap”, conductă de transport şi conducte de distribuţie pe o platforma experimentală. Conductele de udare (furtune) sunt paralele cu rândurile de culturi şi poartă pe ele picurătoare. Conductele de udare pot fi şi cu pereţi dubli din material plastic. Dacă la conductele cu picurătoare lungimea nu depăşeşte 60 m, conductele cu pereţi dubli pot depăşi lungimea de 75 m şi chiar 210 m. Conductele pot fi aşezate la suprafaţa solului sau îngropate.