Automatizarea liniei de pasteurizare în tehnologia de fabricare a laptelui de consum

Introducere

Automatizarea este o ramură a tehnicii, al cărei scop este ca mașinile și instalațiile să lucreze automat, deci independente de o continuă și/sau directă intervenție a forței de muncă umane.

Cu cât acest țel este realizat mai optimal, cu atât este mai ridicat gradul de automatizare. În instalațiile automatizate operatorul uman preia sarcini de supraveghere, de aprovizionare cu material, de transport a produselor finite, de întreținere și alte activități similare. Noile realizări ale electrotehnicii (microprocesoare) accelerează hotărâtor procesele de automatizare. Pe lângă protejarea forței de muncă umane de activități grele și monotone, automatizarea ridică calitatea produselor precum și productivitatea proceselor cu o reducere corespunzătoare a costurilor pentru resursele umane folosite.

Automatizarea este posibilă ca urmare a cuceririlor științei și tehnicii în domeniul mecanicii, fizicii, chimiei, electronicii, fapt ce a creat condițiile necesare pentru perfecționarea continuă a metodelor de organizare a producției bazate pe mecanizare complexă și automatizare.

Sub raportul sferei de cuprindere se deosebesc două feluri de automatizări:

• automatizare simplă ;

• automatizare complexă.

Prin automatizare simplă se înțelege introducerea în procesul de producție sau în alte activități a aparatelor, mașinilor sau dispozitivelor automate care permit realizarea unor anumite operații sau activități fără participarea nemijlocită a factorului uman. Automatizarea simplă se poate prezenta sub forme variate, cum ar fi automatizarea controlului, protecția și blocajul automat și reglajul automat ,și se referă atât la diferitele procese tehnologice de bază, cât și la cele auxiliare sau de deservire.

Automatizarea complexă reprezintă acea formă care se bazează pe folosirea și combinarea automatizărilor simple, asigură executarea în mod automatizat a unui ansamblu de operațiuni de producție, atât de bază cât și auxiliare sau de deservire, cum sunt operațiile de producție, control, transport, reglaj, protecție, blocaj.

Automatizarea complexă reprezintă acea formă a automatizării care, bazându-se pe folosirea și combinarea automatizărilor simple, asigură executarea în mod automatizat a unei sume de operațiuni ale procesului de producție, atât de bază cât și de deservire, cum sunt operațiile de producție, control, transport, reglaj, protecție, blocaj. Automatizare complexă poate fi întâlnită sub cele mai diverse forme, fie în cadrul unor utilaje, instalații, agregate ,când se pot automatiza o succesiune de operații sau toate operațiile din ciclul operațional respectiv, fie în cadrul unor linii tehnologice, secții sau uzine complet automatizate.

Automatizarea simplă și complexă au la bază folosirea automatelor, dispozitive care, prin înlăturarea unor piedici mecanice, efectuează ghidat și fără intervenție exterioară o anumită operațiune sau un anumit număr de prestații. În organizarea producției aceste automate pot face serviciul de regulatoare, întrerupătoare, semnalizatoare, emitere de comenzi.

Clasificarea automatizării

Sub raportul posibilităților de folosire a automatizării în organizarea procesului de producție, pot fi întâlnite patru categorii principale:

1.automatizări convenționale;

2. automatizări de ansamblu;

3. conducerea centralizată a procesului tehnologic;

4.conducerea automată cu calculatorul a procesului tehnologic.

Automatizările convenționale reprezintă acea formă de automatizarea unor părți ale procesului tehnologic prin care se asigură realizarea unor performanțe sporite cu caracter local sau general. Ele pot fi locale, atunci când se urmărește menținerea unor anumiți parametri la valori constante sau în limitele variației impuse (presiuni constante, debite constante, tensiuni electrice constante, temperaturi variind în mod programat, concentrații de fluide menținute la anumite valori) sau complexe – atunci când prin combinația judicioasă a mai multor automatizări cu caracter local se urmărește obținerea unor performanțe superioare ale procesului tehnologic, cum ar fi menținerea constantă sau variabilă a unor condiții de presiune.

Automatizările de ansamblu reprezintă folosirea unor combinații de automatizări convenționale și de mecanizări pentru executarea unor părți sau stadii ale procesului tehnologic, cum ar fi liniile automate de producție din întreprinderile constructoare de mașini, liniile tehnologice automatizate din industria chimică, petrochimică, rafinării, industria cimentului.

Conducerea centralizată a proceselor tehnologice reprezintă acel fel de organizare a producției pe baza automatizării în care toate operațiunile procesului de producție se execută în mod automatizat, conducerea procesului realizându-se la un panou de comandă de către un operator.

La procesele tehnologice mai simple, pentru conducerea centralizată se pot folosi sisteme convenționale de control și reglaj ale procesului. În cazul unor procese tehnologice mai complexe, conducerea centralizată se realizează cu ajutorul unui calculator neintegrat in proces, în afara fluxului de producție (de tip”off line”), care, fiind conectat la procesul tehnologic, primește informații cu privire la modul de desfășurare a procesului tehnologic, le prelucrează și le furnizează operatorului pentru ca acesta să adopte deciziile corecte cu privire la comenzile ce trebuie date.