Bazele realizării producției agricole în condiții de stres

Productiile agricole se obtin in functie de modul in care s-au cultivat plantele, ce tratamente, conditii li s-au oferit.In cazul in care necesarul plantelor nu este asigurat, crestere, dezvoltarea si maturarea acestora nu se realizeaza corect, iar productia agricola este puternic influentata (negativ).

Scopul acestui referat este acela de a pune in evidenta caracteristicile negative care diminueaza productia agricola si solutii de a reduce efectele negative si de crestere a productiei.

Pe parcursul evolutiei plantele s-au adaptat anumitor conditii de viata, specific habitatului in care traiesc.Raspandirea diferitelor specii de plante pe suprafata pamantului nu este hazarda, la intamplare, ci ele sunt aranjate in asociatii si comunitati ecologice bine definite, ce au ca insusire comuna capacitatea de a vietui in conditii asemanatoare de mediu.

Capacitatea de productie a speciilor vegetale cultivate, poate fi integral valorificata numai intr-un ansamblu de conditii favorabile ale mediului de viata, mentinute pe tot parcursul perioadei de vegetatie.Conditiile de mediu nefavorabile actioneaza ca factor de stress si deregleaza desfasurarea normal a proceselor vitale, producand modificari metabolice, functionale si structural ce diminueaza capacitatea bioproductiva a plantelor.

1.Conceptul de stres si tipuri de stres:

La jumatatea acestui secol biologii au adoptat termenul de stres pentru orice factor de mediu ce poate deveni, la un moment dat, nefavorabil vietii organismului, iar toleranta la stres a fost ca fiind capacitatea organismului de a supravietui actiunii factorului sau complexului de factori nefavorabili.Stresul este de doua tipuri – biologic si mecanic.

Stresul biologic difera de cel mecanic prin faptul ca organismul vegetal este capabil sa ridice bariere intre material vie si factorul daunator din mediu, fapt nerealizabil in cazul unui stres mecanic.

Adaptarea constituie singura cale de supravietuire a speciilor de plante la actiunea nefavorabila a factorilor de mediu.Reprezinta capacitatea organismelor de a creste si a se dezvolta in medii de viata schimbate.

Adaptarea genereaza toleranta fiziologica.Prin toleranta fiziologica se intelege capacitatea organismelor vii de a supravietui si de a asigura desfasurarea in limite normale a proceselor vitalevsub actiunea daunatoare a factorilor de mediu.

Toleranta fiziologica poate fi la randul ei de doua tipuri:

- toleranta elastica – reprezentata de un complex de masuri de adaptare a organismelor de a preveni actiunea daunatoare a modificarilor de mediu reversibile.

- toleranta plastic – reprezentata de un complex de masuri de adaptare a organismelor de a preveni actiunea daunatoare a modificarilor de mediu ireversibile.

Factorii de stres din mediul inconjurator ce actioneaza asupra plantelor sunt de tip biotic (bolile, daunatorii, plantele, animalele, omul) si de tip fizico – chimic (climatic, edafici, poluantii, alte tipuri – vant, radiatii, presiune, etc.).

2.Toleranta plantelor la actiunea nefavorabila a factorilor climatici

Toleranta la temperature scazute – pe parcursul vegetatiei temperaturile scazute negative sau pozitive pot afecta functionalitatea unor organisme vegetale.

Actiunea nefavorabile a frigului se manifesta in conditiile in care temperatura de racire este situata sub minimul caracteristic speciei, insuficient de coborata pentru a provoca inghetul, dar suficienta pentru a o vatama.

Principalele procese fiziologice afectate de temperaturile reduse sunt: fotosinteza care se reduce in intensitate ca urmare a modificarii permeabilitatii membranelor cloroplastului si acumularea de amidon in interior; sinteza proteinelor poate fi inhibata, datorita insuficientei ATP-ului; pot aparea leziuni fiziologice si biochimice, generate de cresterea permeabilitatii plasmalemei manifestate prin pierderea solutiilor, ce duce la pseudoplasmoliza, etc.

Temperaturile scazute survenite brusc au efecte nefavorabile accentuate comparativ cu frigul instalat treptat.

Toleranta plantelor la actiunea frigului este foarte diferita.La speciile sensibile frigul induce leziuni specifice manifestate prin pete necrotice, tesut brunificat, modificarea gustului organelor consumabile.

Reducerea efectelor negative ale frigului se realizeaza prin masuri de aclimatizare si calire, respectarea tehnologiilor de cultivare si de pastrare, tratamentul cu diferiti compusi chimici protectori (difenilamina ca antioxidant).

3.Toleranta plantelor la ger si iernare

Unele specii de plante suporta actiunea factorilor nefavorabili din timpul iernii, in special a temperaturilor scazute, prin prezenta unor organe de rezistenta aflate in stare de repaus (bulbi, rizomi, seminte, muguri).Alte specii, precum coniferele si cerealele de toamna, unele specii de leguminoase pastreaza frunzele verzi si in timpul iernii, fiind mai expuse conditiilor de iernare.

Prin toleranta la ger se intelege, capacitatea plantelor de a supravietui actiunii nefavorabile a temepraturilor scazute mult sub 0°C (-10-40°C).

Toleranta la iernare se refera la capacitatea plantelor de a suporta, fara vatamari semnificative, totalitatea conditiilor nefavorabile din cursul iernii; socuri termice, ninsori, ploi, polei, inghet, deficit de umiditate.