Bazele Teoretice ale Organizării Activității de Producție

Introducere

Funcţia primordială a agriculturii a fost întotdeauna aceea de a aproviziona populaţia cu produse alimentare necesare.Nici o altă ramură a economiei nu a putut şi nici nu va putea în viitor să îndeplinească o funcţie atât de importantă pentru existenţa umană.Asigurând omului

direct sau indirect alimentele necesare hranei,agricultura constituie condiţia hotărâtoare realizării reproducţiei lărgite, a forţei de muncă,condiţia deci a însăşi existenţei şi dezvoltării societăţi omeneşti.Cunoaşterea realizărilor şi stării actuale ale agriculturii,ca una din principalele ramuri ale economiei naţionale,precum şi dezvoltarea rezervelor pentru prosperarea ei de mai departe este posibilă doar în cazul studierii mai multor disciplini agrare şi economice ce au ca obiect de studiu diferite fenomene şi procese,care se dezvoltă în cadrul ei.În cadrul agriculturii, ponderea cea mai mare ocupă ramura fitotehnică,care deţine aproximativ 67 % din producţia globală agricolă, şi posedă unele particularităţi proprii doar ei,trebuie să asigure populaţia cu produse alimentare şi sectorul zootehnic cu furaje,iar industria cu materie primă, să contribuie la protecţia mediului ambiant la majorarea venitului naţional brut şi desigur la ocuparea forţei de muncă în măsura necesităţii.

Porumbul este una din cele mai valoroase plante cultivate in țara noastră,datorită productivității foarte ridicate si multiplelor întrebuințări a produselor sale in alimentația oamenilor,în zootehnie și în industrie.Boabele,care conțin in medie 10% proteine,7% substanțe extractiv neazotate,4% grăsime,2% celuloză,1% cenușă,13% apă.Este folosit cu precădere ca nutreț concentrat in alimentația tuturor categoriilor de animale.Boabele sunt utilizate in largă măsura si in alimentația oamenilor sub forme variate (mămăliga,turta, porumb fiert si copt, floricele, fulgi etc,)precum si ca materie primă pentru importante industrii(a amidonului, glucozei, alcoolului si uleiului),de la care rămîn reziduri(tarîțe, turte, șroturi, borhoturi,)folosite in furajarea animalelor.Tulpinile si frunzele rămase dupa recoltat se folosesc in hrana animalelor sau la fabricarea celulozei,iar pănușile sunt utilizare pentru confecționarea la diverse împletiturii și ambalaje.In afara de porumb cultivat pentru boabe o importanță deosebită prezintă și porumbul cultivat ca plantă furajeră, pentru siloz sau masă verde.Porumbul pentru siloz,recoltat in faza de lapte-ceara,asigura,in comparatie cu alte plante furajere, cea mai mare cantitate de unitati nutritive la hectar si la cel mai scazut cost de productie.Importanta deosebita a porumbului decurge si din alte avantaje ale culturii lui,dă producții foarte mari iar recoltele sunt mai sigure decît la alte plante fiind rezistent la seceta si avand putine boli si daunatori;poate fi cultivat cu bune rezultate in conditii foarte variate de clima si sol,lasa terenul curat de buruieni si este o buna premergatoare pentru cele mai multe culturi,poate fi cultivat ca a doua cultura dupa plantele cu recoltare timpurie,necesita o cantitate mica de samanta pentru semanat,nu se scutura la recoltare etc.In tara noastra porumbul cultivat pentru boabe detine,printre celelalte culturi,locul cel mai important.Prin suprafata cultivata si prin productiile obisnuite,tara noastra se situeaza in rîndul țărilor mari cultivatoare de porumb,ocupînd locul întîi în Europa si locul opt in lume.

Datorită importanței economice si a condițiilor favorabile,porumbul va deține și în continuare un loc preponderent in agricultura țării noastre.Din germenii de porumb rezultaţi în urma măcinării boabelor,prin presare se obţine un ulei alimentar de foarte bună calitate, apreciat în alimentaţia dietetică.În furajarea animalelor,boabele de porumb constituie furajul concentrat de bază pentru toate speciile de animale.Valoarea nutritivă a porumbului este de 1,17 - 1,30 unităţi nutritive la 1 kg boabe.Ciocălăii măcinaţi pot fi utilizaţi în hrana rumegătoarelor.Boabele de porumb se utilizează ca materie primă pentru obţinerea de amidon,glucoză,dextrină,izoglucoză (îndulcitor lichid), whisky etc.Boabele de porumb se utilizează pe scară largă pentru obţinerea de biocombustibil (etanol),după cum planta întreagă verde se poate utiliza pentru obţinerea de biocombustibil (metanol, etanol).Tulpinile de porumb se pot utiliza în industria celulozei şi la fabricarea panourilor aglomerate.Din ciocălăi se poate obţine furfurol sau pot fi folosiţi drept combustibil.Mătasea porumbului(stigmatele florilor femele) poate fi utilizată în scop medicinal, iar polenul de porumb este colectat cu uşurinţă de către albinele melifere (plantă poleniferă).Porumbul se cultivă în nord până la latitudinea de 58° (Suedia), iar în sud până la 42° (în Noua Zeelandă).Dezvoltarea producerii de porumb insa în ultimii ani se caracterizeaza prin reducerea indicelor economici principali.Negarea completă a tehnologiilor de producţie, lipsa de finanţe,de chimicale în perioada privatizării au contribuit la reducerea productivităţii.

Scopul şi obiectivele tezei de an.Scopul cercetării constă în studierea bazelor teoretice şi situaţiei reale ale organizării producţiei de floarea soarelui,analizei şi evidenţierii direcţiilor, perfecţionării, organizării producţiei de floarea soarelui care vor contribui la sporirea eficienţei economice a ei.Pentru atingerea scopului propus au fost determinate următoarele obiective:

-studierea şi precizia conceptului de organizare ca funcţie de bază a managementului în producţia de floarea soarelui;

-concretizarea conţinutului organizării eficienţei muncii şi indicatorilor estimării eficienţei economice a producţiei de floarea soarelui;

-studierea eficienţei economice a producţiei agricole;

-precizia şi argumentarea rezervelor de sporire a eficienţei economice a producţiei de floarea soarelui.

Structura tezei de an.Teza cuprinde:introducere,3 capitole,concluzii şi recomandări, bibliografia şi anexe.În introducere sunt argumentate actualitatea,scopurile şi obiectivile, obiectul cercetării,este redată noutatea ştiinţifica,semnificaţia teoretica şi valoarea aplicativă a rezultatelor obţinute, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific.