Bioremedierea și fitoremedierea

CAPITOL 1. BIOREMEDIEREA

Prin bioremediere intelegem folosirea microorganismelor pentru degradarea contaminantilor care implică riscuri pentru mediul inconjurător, deci si pentru sănătatea omului. In mod normal, in procesele de bioremediere sunt folosite diferite tipuri de microorganisme, care actionează in paralel ori secvential pentru a realiza depoluarea.

O abordare frecventă a bioremedierii este aceea a stimulării unui grup de microorganisme in scopul orientării activitatii ecologice in sol in directia scopului propus.

Pentru această abordare se foloseste termenul de “biostimulare”.

Biostimularea poate fi realizată prin schimbarea unor parametri ambientali: umiditate, pH, concentratie de O2.

O altă abordare frecventă este asa-zisa “bioaugmentare”: microorganisme selectate pe bazacapacitătii lor mari de degradare a poluatilor sunt inoculate in siturile contaminate.

Bioremedierea poate fi realizată in situ sau ex situ.

Bioremedierea in situ inseamnă tratarea la fata locului a habitatelor afectate (in cazul de fată solurile).

Bioremedierea ex situ inseamnă tratarea solurilor contaminate in afara sitului lor natural, in laborator, in modele experimentale, bioreactoare, in care se pot crea condiŃii favorabile pentru cresterea randamentului degradării controlate a poluantilor .

Reprezinta o tehnica de gestionare a deșeurilor care presupune utilizarea organismelor biologice pentru curățarea solului și a apelor poluate. Această tehnică constă în adăugarea unor materiale în mediile poluate cu scopul de a provoca accelerarea procesului natural de biodegradare.

Bioremedierea stimulează creșterea anumitor microbi care utilizează contaminanții drept sursă de hrană și energie. Printre contaminanții care sunt tratați prin bioremediere se numără petrolul și alte produse petroliere, solvenți și pesticide .

AVANTAJELE BIOREMEDIERII :

Solutionarea pe cale biotehnologica a problemelor de poluare, prin metodele de bioremediere, are avantajul ca procedeele biotehnologice de tratare a efluentilor toxici intra in competitie cu metodele existente sub aspectul eficacitatii si eficienei economice.

Metodele biotehnologice de tratare a deseurilor toxice au rolul de a inlocui metodelor actuale de depozitare si detoxificare a noilor compusi xenobiotici(realizati de om) iar acest lucru :

• necesita un nivel moderat de capital de investiti ;

• prezinta siguranta pentru mediu;

• nu genereaza deseuri ;

• sunt autosustenabile ;

Este important insa sa se limiteze generarea de deseuri periculoase si nepericuloase, precum si sa se utilizeze metodele de reciclare.

Alte avantaje ale bioremedierii fata de alte tehnologii:

- poate fi realizată pe sit („on site"):

• Eliminare permanentă a deseurilor (limitarea problemelor de conformare);

• Pozitiva din punct de vedere al acceptării publice;

• Perturbare minima a sitului;

• Elimină costurile de transport si pentru conformare;

• Poate fi combinata cu alte tehnologii de tratare ;

Bioremedierea ofera, in multe cazuri, o solutionare permanenta a problemei si este eficienta din punct de vedere al costurilor.

Bioremedierea ajuta la reducerea costurilor pentru tratare prin:

1. Tratarea contaminarii pe loc : cea mai mare parte a costului este asociata cu tehnologiile traditionale de curatire legate de îndepartarea fizica si depozitarea solurilor contaminate , intrucat bioremedierea poate fi realizata pe loc („in situ") prin adaugarea de nutrienti la solurile contaminate, aceasta nu

determina costuri de îndepartare sau depozitare .

2. Profitarea de procese naturale : la unele situri, procesele microbiene naturale pot indeparta contaminantii prezenti, chiar fară interventia omului, iar in astfel de cazuri unde bioremedierea (atenuarea naturala a poluarii) este adecvata, se pot realiza reduceri substantiale ale costurilor.

3. Reducerea perturbarii mediului : bioremedierea reduce la minimum perturbarea sitului comparativ cu tehnologiile conventionale, costurile pentru posttratare putand fi substantial diminuate .

Bioremedierea care ajuta la îmbunataţirea condiţiilor din lacurile din cadrul crescatoriilor de creveţi şi peşti, reprezintă o tehnologie promiţatoare.

Exemplu : Creşterea intensiva a creveţilor şi peştilor produce cantitaţi mari de deşeuri organice. Multe dintre acestea se aduna pe fundul lacurilor şi nu pot fi folosite de catre fitoplancton. Oxidarea acestor compuşi organici reziduali foloseşte întreaga cantitate de oxigen dizolvat la adancime, la nivelul solului din lac şi încurajeaza formarea metaboliţilor toxici precum amoniac, nitriţi şi hidrogen sulfurat. Aceste condiţii determina o creştere a ratei mortalitaţii în acvacultura. O procedura obişnuita folosita la îmbunataţirea calitaţii apei şi a mediului este directa introducere a bacteriilor benefice, probioticelor şi a microorganismelor biodegradante în interiorul lacurilor.