Cadastrul Apelor

1.Scurt istoric al cadastrului.Etimologia cuvantului « CADASTRU »

Originea cuvantului cadastru nu este stabilita in mod cert, existand mai multe ipoteze privind aparitia acestuia. O prima varianta atribuie termenului origine greaca, potrivit careia ar deriva din cuvantul compus ,,katastikon" (prefixul ,,kata" inseamna de sus in jos, iar ,,stikon" are semnificatia de registe, de impunere, carte de insemnari, carte de comert).

Potrivit altor opinii, termenul cadastru ar deriva din cuvantul de origine latina ,,capitastrum", care are legatura cu ,,capitionis registrum" sau ,,capitum registrum",ceea ce ar insemna impozit pe capul familiei (,,capitatio"). Denumirea apare intr-o forma apropiata, folosita cu intelesul actual- ,,catastico" intr-un document din anul 1185 gasit la Venetia. Ulterior, a trecut si la alte state italiene sub forma ,,il cotastro", apoi in Franta sub forma „ le cadastre" si Germania ,,der (das)^Kataster".

In tara noastra apare la mceputul secolului XIX, adaptat foneticii limbii romane, sub forma actuala ,,cadastru". Din perioada interbelica, prin Legea nr. 237 1933, s-a adoptat denumirea de ,,cadastru funciar", iar prin Legea nr. 7/1996 defineste termenii ,,cadastru general' si ,,publicitate imobiliara"

Inceputurile cadastrului

Masuratorile cadastrale nu au fost si nici nu sunt un scop in sine, ci de la inceput au servit primelor forme de impunere fiscala si au avut, inca din antichitate, drept sarcina importanta stabilirea limitelor propietatilor funciare.

Cunostinte si confirmari legate de activitatea organizata de masurare a terenurilor exista si se refera in special la zonele in care pamantul era cultivat pentru agricultura, in lunca fluviului Nil, in Mesopotamia si in Orientul Mijlociu.

In Egiptul Antic s-au tinut evidentele loturilor repartizate periodic pentru agricultori, iar obligatiile fata de faraoni erau platite dupa mtinderea si calitatea pamantului. Masuratorile erau de mare importanta, mai ales pentru gospodarirea vaii Nilului, deoarece granitele dintre parcele erau sterse datorita revarsarilor anuale si era necesara refacerea lor.

In Grecia Antica impartirea pamantului s-a facut in moduri diferite in Sparta si Atena, iar populatia a fost impartita in clase in functie de avere, lucru care a necesitat masurarea pamantului si aprecierea capacitatii de productie, precum si tinerea unor registre de evidenta.

In imperiul roman masuratorile erau executate de agrimensori, care redactau harta (forma) terenurilor pe care se aratau limitele (limites) parcelelor. Acestea erau trasate sub forma unei grile alcatuite din patrate (centuria) si numerotate pentru a putea fi identificate, iar pe teren putea fi folosite pietre pentru marcarea colturilor patratelor, utilizandu-se un instrument (stella) din lemn pentru trasarea unghiurilor drepte, imbunatatit prin adaptarea unui stativ de metal care permitea rotirea (groma).

In coloniile nou infiintate se intocmeau pe langa harti, si registre in care se inscriau parcelele, iar pe baza lor se redactau carti de impunere pentru siguranta perceperii impozitelor.

In Europa Medievala dupa o perioada de instabilitate au aparut state cu organizare stabila, capabile sa-si procure veniturile din impozite. Dupa toate probabilitatile, eel mai vechi cadastru a luat nastere in orasul autonom Milano. Activitatile specifice cadastrului s-au desfasurat in spatiul popoarelor germanice si in Anglia, Elvetia, Lituania,etc.

Masuratorile terestre au fost influentate de progresul tehnico-stiintific din perioada Renasterii, folosindu-se planseta topografica, semne conventionale, masuratori in sistem zecimal, retele de triangulatie locala.

Data de nastere a cadastrului in Europa poate fi considerata 17 aprilie 1920, cand au inceput lucrarile de masurare pentru principatul Milano aflat sub ocupatie austriaca.

Documentatia intocmita pe parcursul a 40 de ani continea registrul parcelelor, registrul caselor, mapa cu hartile la scara 1:2000 si la scara 1:8000 pentru ansamblu, cate a coala de propietate pentru fiecare contribuabil si harta topografica a principatului la scara 1:72000.

Considerat modelul tuturor cadastrelor europene, a fost preluat de Franta sub Napoleon, de principatele italiene si statul papal, de Belgia, Olanda, Luxemburg, cantoanele elvetiene, landurile germane si tot Imperiul habsurgic.

Transilvania a beneficiat de rigurozitatea cadastrului austriac si prin urmare,astazi inca se mai gasesc planuri cadastrale intocmite la scarile 1:7200, 1:5760, (pentru zonele cu mai putine detalii), 1:3600 sau 1:2880 ( de 10 ori scara hartilor militare 1:28800).

2.Notiuni despre cadastrul apelor

Prin cadastrul apelor se întelege activitatea de inventariere, evidenta,sistematizare si sintetizare a tuturor datelor existente si a rezultatelor masurilorîntreprinse pentru caracterizarea de detaliu a resurselor de apa, a retelei hidrografice,precum si a lucrarilor de gospodarirea apelor realizate pentru valorificarea acestor resurse, pentru combaterea efectelor distructive ale apelor si pentru protectia calitatiiapelor.

În tara noastra activitatea de cadastru a apelor a început în anul 1958 prin inventarierea cadastrala primara a lucrarilor si obiectivelor realizate, în situatia si cu

caracteristicile avute la data inventarierii. Aceasta activitate s-a permanetizat prin

efectuarea evidentei cadastrale anuale sistematice a modificarilor survenite la lucrarile

inventariate anterior si prezentarea lucrarilor noi date în folosinta. Evidentele cadastrale

sunt completate de sinteze cadastrale anuale pe bazine hidrografice, cuprinzând elementele sintetice si de caracterizare rezultate din prelucrarea datelor primare.

Conditiile naturale în care se gasesc apele, lucrarile de stapânire si de folosire ale

apelor precum si cele de protectie a calitatii apelor constituie asa-numitele obiecte

cadastrale ale apelor.

Cunoasterea acestor obiecte cadastrale se realizeaza prin cercetari de teren si prin

cercetarea documentatiei existente (harti, proiect, înregistrari hidrometrice). Obiectele

cadastrale trebuie inventariate si tinând în evidenta dupa anumite reguli pentru a servi ca

date de baza la întocmirea planurilor de amenajare complexa a bazinelor hidrografice sau la elaborarea diferitelor proiecte privind lucrarile hidrotehnice si hidroameliorative de stapânire si folosire a apelor.