Calitatea Aerului

INTRODUCERE

Aerul atmosferic reprezintă una dintre verigile circuitului azotului în natură, având şi rol de diluare a oxigenului, iar dintre componentele de bază ale aerului, cele mai importante funcţii o au oxigenul care intervine în actul respirator, dioxidul de carbon în asimilaţia clorofiliană.

Din punct de vedere ecologic, atmosfera este învelişul gazos de existenţă pentru regimul animal şi vegetal, care permite desfăşurarea vieţii, iar pe de altă parte izolează şi protejează omul de spaţiul interplanetar. Gazele de seră naturale (monoxidul de carbon, ozonul, metanul, oxidul de azot şi vaporii de apă) joacă un rol important în reglarea climatului de pe Terra.

Aerul, implicat în actul respirator, poate influenţa sănătatea umană aât prin compoziţie cât şi prin proprietăţile sale fizice.

Aer este şi termenul utilizat pentru amestecul de gaze, particule şi aerosoli ce intră în alcătuirea atmosferei.

CARACTERISTICILE CHIMICE ŞI FIZICE ALE AERULUI

Caracteristici chimice.

Aerul este un amestec gazos, indispensabil vieţii, alcătuit din azot (78,09%), oxigen (20,95%), dioxid de carbon, hidrogen, ozon, urme de argon, kripton, neon, xeon şi vapori de apă şi alte elemente în urme, care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei şi care este absolut supravieţuirii mediului.

Caracteristicile fizice.

Caracteristicile fizice ale aerului sunt reprezentate de o serie de parametri generali (temperatură, umiditate, mişcarea aerului, presiunea şi electricitatea atmosferică) şi constante – temperatura,densitatea capacitatea calorică specifică, conductivitatea termică, vâscozitatea cinematică, numărul lui Pandtl.

Temperatura aerului defineşte starea termică a atmosferei determinată de intensitatea radiaţiei solare, care încălzeşte suprafaţa solului. Odată cu îndepărtarea de suprfaţa solului temperatura scade cu 0,5 grade Celsius/100m, în principal datorită modificării umidităţii aerului.

Variaţiile de temperatură sunt reprezentate prin variaţii diurne, lunare şi anuale. Ele sunt determinate de altitudine, latitudine, proprietăţile stratului de sol, suprafeţe de apă), vegetaţie, gradul de nebulozitate şi poluarea aerului.

Umiditatea aerului este determinată de încărcarea aerului cu vapori, picături de apă şi cristale de gheaţă. Ea se datorează în principal evaporării apelor la suprafaţă. Valorile umidităţii pot varia între 95% (pe timp de ceaţă şi la tropice) şi 30% (în deşert sau în perioada cu Foen).

Mişcarea aerului sau vântului se datorează deplasării maselor de aer. Această deplasare poate avea loc în paralel cu suprafaţa solului(curenţi orizontali) sau perpendicular pe aceasta, cel mai frecvent de jos şi sus(curenţi verticali).