Cercetări Privind Efectele Hipertiroidismului Experimental la Găină

Domeniu: Agronomie

Conține 3 fișiere: doc

Pagini : 79 în total

Cuvinte : 15946

Mărime: 165.92KB (arhivat)

Publicat de: Liviu Adam

Puncte necesare: 9

Descarcă acum

1. Partea întâi: Studiu bibliografic 2
1.1. Generalităţi privind funcţiile hormonilor. 3
1.1.1. Integrarea neuro - endocrină în controlul proceselor fiziologice 4
1.1.2. Sinteza de hormoni 6
1.1.2.1. Sinteza hormonilor proteici. 7
1.1.2.2. Sinteza hormonilor steroizi 8
1.1.2.3. Transportul sanguin al hormonilor proteici 10
1.1.2.4. Transportul sanguin al hormonilor steroizi şi tiroidieni 10
1.1.3. Efectul cascadă al activităţii hormonale. 11
1.1.4. Interacţiunea hormon - celulă. 12
1.1.5. Răspunsul celular la interacţiunea hormon- receptor. 14
1.1.6. Metabolismul hormonilor. 16
1.1.7. Mecanisme de control feedback al secreţiei de hormoni. 17
1.2. Fiziologia tiroidei la mamifere şi păsări. 19
1.2.1. Secreţia de hormoni tiroidieni - mecanisme. 19
1.2.2. Mecanisme de reglare a secreţiei hormonilor tiroidieni ioduraţi 23
1.2.3. Efectele biologice ale tiroxinei. 27
2. Partea a doua: Cercetări propii. 30
2.1. Organizarea experimentelor 31
2.2. Materiale şi metode 32
2.2.1. Determinarea numărului de eritrocite 32
2.2.2. Dozarea hemoglobinei 33
2.2.2.1. Determinarea conţinutului în hemoglobină al sângelui prin metoda cu cianmethemoglobină 33
2.2.3. Întocmirea formulei leucocitare 34
2.2.4. Determinarea hematocritului. 37
2.2.5. Numărarea trombocitelor. 38
2.2.6. Calculul constantelor sanguine şi al unor indici eritrocitari derivaţi. 39
2.2.7. Determinarea activităţii transaminazelor serice ALT şi AST. 41
2.2.7.1. Determinarea activităţii alanin – aminotransferazei (ALT, GPT). 42
2.2.7.2. Determinarea activităţii aspartat– aminotransferazei (GOT). 42
2.2.8. Determinarea activităţii gamma – glutamil transferazei (GGT). 44
2.2.9. Determinarea activităţii fosfatazei alcaline. 45
2.2.10. Dozarea calciului seric 47
2.2.11. Dozarea fosforului seric 49
2.2.12. Dozarea magneziului seric 52
2.2.13. Dozarea tiroxinei. 55
2.2. Rezultate şi discuţii 56
Concluzii. 73
Bibliografie. 74

1.1. Generalităţi privind funcţiile hormonilor

Sistemul endocrin are rolul de a controla, coordona şi regla procesele fiziologice din organismul animal. Acest sistem utilizează mesageri chimici denumiţi hormoni. Hormonii sunt substanţe chimice produse de glande endocrine specifice, transportate de sistemul vascular sanguin şi care, în doze mici, sunt capabile să afecteze activitatea unor organe ţintă situate la distanţă de locul secreţiei. Există, însă, substanţe incluse în categoria hormonilor, cum ar fi prostaglandinele şi somatomedinele, care sunt produse nu de un anumit organ ci de numeroase ţesuturi. Alte sisteme de control utilizează substanţe chimice care nu sunt transportate de sânge pentru a influenţa activitatea unor celule situate la distanţă. Toate aceste sisteme servesc ca mijloace de integrare în sau între celule. Substanţele eliberate de aceste sisteme sunt denumite: (1) efectori endocrini, când mesagerul este vehiculat de sânge; (2) efectori paracrini, când mesagerul difuzează prin fluidul interstiţial pentru a influenţa celulele adiacente; (3) efectori autocrini, când mesagerul acţionează chiar asupra celulei sale de origine (fig. 1); (4) efectori exocrini, când substanţele sintetizate sunt eliminate din corp şi (5) neurotransmiţători, când mesagerul afectează comunicările între neuroni sau între neuroni şi celulele ţintă (fig. 2).

Fig. 2. Aranjamentul funcţional comparativ între un neuron ordinar care eliberează neurotransmiţător (NT) într-o sinapsă şi un neuron neurosecretor care eliberează neurohormon (NH) în sânge. (Cunningham, J., 1992, după Hedge GA, Colby HD şi Goodman RL: Clinical Endocrine Physiology. Philadelphia, WB Saunders, 1987, p. 54.)

1.1.1. Integrarea neuro-endocrină în controlul proceselor fiziologice

Sistemul endocrin interacţionează cu sistemul nervos în coordonarea proceselor fiziologice. Un exemplu de interacţiune strânsă între cele două sisteme reglatoare este reflexul de eliberare a laptelui: mulsul sau alăptarea determină excitarea terminaţiilor nervoase senzitive din glanda mamară iar excitaţiile sunt conduse pe căi senzitive la hipotalamus. Neuronii neurosecretori din nucleii supraoptic şi paraventricular sunt stimulaţi pentru sinteza oxitocinei. Oxitocina este transportată de-a lungul axonilor acestor neuroni până la hipofiza posterioară, din care este eliberată în sânge. Sângele transportă oxitocina la glanda mamară unde determină contracţia celulelor mioepiteliale care înconjoară alveolele mamare, unităţile structurale secretoare de lapte. Sub presiunea creată de contracţia celulelor mioepiteliale, laptele din alveole este eliminat în canalele galactofore şi de aici în cisternele mamare, de unde poate fi extras prin muls sau supt.