Combaterea biologică a dăunătorilor din plantațiile viticole

INTRODUCERE

Vita de vie este o planta de cultura cu cea mai veche istorie, este cea mai studiata si cea mai bogat documentata.

Ca urmare a relativ recentelor descoperiri arheologice, se poate afirma azi cu certitudine ca practicarea cultivarii vitei de vie se pierde in negura vremurilor. In inscrierile biblice, unde vita de vie si vinul sunt intalnite de peste 500 de ori, se arata ca Noe a fost intaiul viticultor al lumii, deoarece, ca supravietuitor al potopului din anul 2347 i.Chr. el a sadit pentru prima oara vita de vie, iar cele mai vechi vestigii viti-vinicole stabilite stiintific, indica o vechime a acestor practici inca de acum 7000 de ani, cifra mai mare cu circa doua milenii, fata de cat se estima pana nu cu mult timp in urma.

Primele fosile apartinand genului Vitis provin din era tertiara, perioada neogena, epoca miocenului inferior. Trecerea de la vita de vie salbatica (Vitis silvestris) la cea cultivata (Vitis vinifera) s-a facut prin activitatea constienta a oamenilor de cultivare a acestei plante (Oslobeanu I. si colab. 1980).

Dupa Vavilov N. citat de Neagu 1968, centrul de origine si de diversificare a vitei de vie cultivate sunt platourile inalte din arealul geografic alcatuit din Transcaucazia, Asia Mica, R. Turkmena si Iranul (teoria monocentrista).

In prezent este acceptata teoria policentrista care admite existenta mai multor centre de origine si diversificare a vitei de vie cultivate in Asia, Europa pontica si arealul mediteranean (Constantinescu Gh. si colab. 1976)

Despre vita de vie s-a scris si s-a vorbit atat de mult, de la Hipocrat si Columela, de la Pliniu si Horatiu pana in zilele noastre, specialisti si scriitori, medici si igienisti, oamenii de stiinta si ganditori ai tuturor timpurilor, relevand insusirile strugurilor si vinului le-au adus un elogiu binemeritat. Poetii, scriitorii, pictorii si sculptorii au preamarit strugurii si vinul.

Astfel de-a lungul veacurilor, vita de vie si vinul, si-au adus contributia lor directa la dezvoltarea civilizatiei si au contribuit direct sau indirect la progresul omenirii, purtand evident amprenta treptelor de dezvoltare a societatii umane.

Viticultura a constituit una din principalele indeletniciri ale geto-dacilor, cele mai multe vii, ocupand versantii colinari ai Moldovei, Transilvaniei si Olteniei, cu conditii naturale potrivite pentru obtinerea vinurilor de calitate.

Documentele gasite referitoare la practica viticulturii, monezile vechi, descoperite in diverse regiuni ale tarii, precum si inscriptiile gasite la Sarmisegetusa, atesta faptul ca viticultura se practica in Romania din cele mai vechi timpuri, fiind o indeletnicire a populatiei si obogatie a romanilor, Romania, beneficiind de conditii pedoclimatice foarte bune pentru cultura vitei de vie.

Referiri scrise, asupra soiurilor si tehnologiilor de cultura, au aparut pentru prima data in operele istoriografilor Dimitrie Cantemir in lucrarea Descriptio Moldavie si Ion Neculce in Letopisetul Tarii Moldovei.

Strugurii prezinta o mare importanta din punct de vedere alimentar, terapeutic, economic si social.

Productia de struguri este afectata de o serie de agenti patogeni si daunatori, care in lipsa mijloacelor de combatere provoaca insemnate pierderi de productie si deprecieri calitative. Filoxera, semnalata pentru prima data in Franta (1863), a distrus intre anii 1863-1900 aproape toata viticultura Frantei. Refacerea noilor plantatii, prin folosirea vitelor altoite, a deschis o noua etapa a viticulturii moderne.

Pentru obtinerea unor productii ridicate, atat cantitative, cat si calitative un rol important revine protectiei plantelor, de a semnala la timp principalii agenti patogeni si daunatori si de a stabili cele mai eficiente masuri de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor plantatiilor viticole.