Combaterea Bolilor și Dăunătorilor Plantelor de Cultură

Memoriu justificativ

Obţinerea unor recolte de calitate superioară în condiţiile unor costuri cât mai reduse nu poate fi realizată decât prin aplicarea unor tehnologii specifice, perfecţionate, care să permită o valorificare superioară atât a resurselor naturale, cât şi a imputurilor.

Nivelul şi calitatea recoltelor sunt condiţionate de prezenţa numeroaselor organisme dăunătoare care, prin atacul produs, contribuie la reducerea producţiei sub nivelul potenţialului soiurilor şi al condiţiilor agrotehnice asigurate. Din aceste considerente, acţiunile de protecţia plantelor prezintă un interes major. Ţinând seama că numeroşi agenţi patogeni şi dăunători se transmit prin sămânţă şi sol, se impune adoptarea unui sistem complex de măsuri care, în multe situaţii, se bazează pe tratarea seminţelor.

Combaterea integrală a agenţilor fitopatogeni se bazează pe aplicarea a trei metode: mecanică, chimică, biologică. Este necesară aplicarea acestor metode de protecţie a culturilor agricole în condiţiile existenţei unor anumiţi factori dăunători precum: poluarea, mortalitatea animalelor folositoare, apariţia unor forme rezistente, tratamentele chimice imperfecte care acţionează şi asupra altor organisme folositoare.

Cap I. Importanţa combaterii bolilor şi dăunătorilor

În condiţiile în care se află în ziua de astăzi ţara noastră (condiţii geografice, climatice şi economice), obţinerea unor culture agricole superioare cantitativ, dar mai ales calitativ, este cât se poate de importantă. Direct proporţional cu aceasta este şi dificultatea cu care se pot realiza aceste producţii de calitate. Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face prin metode preventive şi curative, ţinând seama de biologia plantelor, sortimentele de pesticide, biologia agenţilor dăunători.

În vederea atingerii pragului superior dezbătut mai sus, se recomandă aplicarea unor metode specifice de combatere a bolilor şi dăunătorilor, care sunt următoarele:

- Măsuri şi mijloace agrotehnice: rotaţia culturilor, cultivarea soiurilor şi hibrizilor toleranţi sau rezistenţi la atacul agenţilor patogeni şi dăunătorilor; amplasarea culturilor; nutriţia echilibrată, irigarea culturilor, praşilele mecanice şi manuale, igiena culturală, defrişarea culturilor, arătura adâncă de toamnă.

- Măsuri şi mijloace fizice: tratamente termice uscate (cu aer cald) şi tratamente termice umede (cu apă caldă) aplicate seminţelor pentru protecţie împotriva virusurilor, bacteriilor şi ciupercilor; tratamente cu abur (vapori supraîncălziţi) pentru protecţie împotriva unor insecte, nematozi şi pentru dezinfecţia uneltelor.

- Mijloace biologice: preimunizarea cu surse avirulente sau slab virulente, antagonismul microbian, folosirea microfaunei utile de paraziţi şi dăunători.

Protecţia culturilor de legume contra bolilor şi dăunătorilor trebuie să aibă un pronunţat caracter ecologic şi integrat, ce se încadrează într-un sistem ce îmbină armonios toate metodele de luptă, cu accentul din ce în ce mai mare pe folosirea largă a procedeelor agrotehnice şi metodelor biologice. Pe această cale se limitează efectul nociv al pesticidelor, diminuându-se poluarea mediului înconjurător (plante – sol - cultivator).