Conservele de pește

Studii recente privind media consumului anual de pește în Uniunea Europeană arată că un spaniol, de exemplu, mănâncă aproape 40 de kilograme de pește pe an, pe când România este la coada clasamentului cu o medie de sub 6 kilograme.

O familie din România consumă, în medie, o masă de pește la trei săptâmâni. În prezent, românii mănâncă puțin peste 6 kilograme de pește per capita anual, iar la polul opus se situează țări ca Spania (40 de kg de pește/capita anual) și Franța (38 de kg/capita anual. Dacă românul prins în statistici va ajunge să consume, în medie, 18 kilograme de pește pe an, valoarea pieței locale de pește și produse de pescărie va crește de la 350 de milioane de euro, cât este estimată acum, la 1 miliard de euro, în 2021.

Studiile pe teme de nutriție arată că într-o dietă echilibrată trebuie să se regăsească proteine, glucide, vitamine, minerale și grăsimi, toate în proporții moderate. Pentru a corecta în proporție de 100% dezechilibrul actual, ar trebui ca românii să ia cam două mese de pește sau fructe de mare pe săptămână.

“Rezistența la consumul de pește își are rădăcinile și în faptul că România este o țară continentală, care nu are o tradiție de a mânca pește și fructe de mare. În țara noastră încă se mai asociază peștele cu perioada de post sau cu o dietă dedicată strict copiilor sau persoanelor care trebuie să urmeze un regim alimentar”, a declarat directorul general al Romfood Trading, Cristian Dărmănescu.

“Peștele este o resursă de proteine curate. Pentru o dietă echilibrată, ar trebui ca românii să ia cam două mese de pește sau fructe de mare pe săptămână. Conform statisticilor, în acest moment în România se consumă, în medie, o masa de pește la trei săptămâni, ceea ce este extrem de puțin”, subliniază Cristian Dărmănescu. În România există aproape o mie de societăți comerciale care lucrează în domeniul acvaculturii. Cercetătorii vor ca, prin intermediul Ministerului Agriculturii și a Autorității Naționale de Pescuit și Acvacultură, să poată colabora cu ele, astfel încât, într-un an și jumătate - cât va dura proiectul, să poată face în toată țara cât mai multe pescării. Mai rămâne o singură problemă: prețul.

PARTEA I - PARTEA TEORETICĂ

CAPITOLUL I. GENERALITĂȚI PRIVIND IMPORTANȚA ECONOMICĂ ȘI ALIMENTARĂ A PEȘTELUI ȘI PREPARATELOR DIN PEȘTE

I.1.Importanța alimentară și economică

Sistemul mondial al produselor mării prezintă o specificitate marcată, comparativ cu piețele altor produse alimentare.

Spre exemplu, rezultatele pescuitului nu sunt previzibile precum cele din agricultură; piețele sunt în mod particular diversificate; oferta este adeseori prea fracționată, dispersă și deseori ea este cea care modelează cererea.

În ultima jumătate de secol producția mondială a crescut de 5 ori, ajungând astăzi la aproximativ 110 mil. tone, din care 86% pește, 9% moluște și 5% crustacee. Dar ea se concentrează încă asupra unor specii, regiuni geografice (Pacificul) și țări ( China, Japonia).În ciuda imensității oceanelor, produsele mării nu asigură decât 16% din proteinele de origine animală, iar cererea pe locuitor crește în permanență. Alimentația umană absoarbe ¾ din producție, 1/3 sub formă de produse proaspete, 1/3 sub formă de produse congelate și restul sub formă de produse uscate, afumate sau sărate.Consumul mediu pe locuitor atinge 12 kg/an. El este de 3 ori mai mare în țările bogate decât în cele sărace; de 3 ori mai ridicat în Japonia față de Europa sau chiar America de Nord. În Europa consumul pe locuitor variază între 8,5 kg/an în Țările de Jos și 43 kg/an în Portugalia. Consumul rămâne redus în țările Europei de Est și în ansamblul lumii a treia, cu mici excepții.

Comerțul mondial cu produse ale mării cunoște o perioadă de expansiune; ca valoare, schimburile internaționale se situează în jur de 40 miliarde $.Principalii exportatori sunt: SUA, Canada, Thailanda, Danemarca, Norvegia, Coreea de Sud, iar principalii importatori: Japonia, SUA, Franța, Italia, Spania, Anglia.În mările și oceanele lumii există mai mult de 20.000 de specii de pește, din care aproximativ 1.000 pot servi alimentației umane, dar pentru consum sunt utilizate circa 100 specii care trăiesc în general în bancuri mari și care reprezintă 2/3 din producția mondială. În România, din cele cca. 200 de specii existente în Marea Neagră și în ape dulci, se valorifică în jur de 30 de specii.

Peștele reprezintă unul dintre alimentele importante pentru hrana omului, deoarece are o carne gustoasă și ușor asimilabilă.Princilalele famili de pești cu impotanță economică în comerțul internațional sunt: Acipenseridae, Clupeidae, Thunidae, Salmonidae, Gadidae.Din familia Acipenseriadae fac parte: sturionii, morunul, nisetrul, păstruga și cega. Sturionii se caracterizează prin schelet osos format din plăci, în mare parte cartilaginos, au carne cu valoare nuritivă și organoleptic ridicată, au randament mare la prelucrare, iar icrele lor (icre negre) sunt printre cele mai apreciate și valoroase.Din familia Clupeidae fac parte scrumbiile și sardinele.Scrumbiile trăiesc în bancuri în apele de suprafață din aproape toate oceanele. Au fost considerate "una din acele producții natural care decid destinul imperiilor". Scrumbiile au dominat economia Europei de Nord timp de 50 de ani. Hamburgul a înflorit datorită pescuitului acestei specii. Actualmente pescuitul scrumbiilor este larg practicat de Norvegia, Canada, etc. Sardinele (din Australia, din Pacific) trăiesc în ape temperate. Trei țări ( Japonia, Chile și Peru) domină produția cu două specii principale: sardine de Japonia și sardine de Chile. Expluatatrea sardinelor în Europa (India, Indonezia) rămâne secundară. Tonul (familia Thunidae) depășește 4,2 mil. tone/an. Principalele varietăți pescuite sunt tonul roșu și tonul tropical. Piața tonului se divide în două compartimente: acela al tonului proaspăt și congelat (dominant) și cel al tonului în conserve. Caracterizată prin câțiva clienți și numeroși ofertanți (Coreea de Sud, Taiwan, UE, SUA, Thailanda, Indonezia, Mexic), piața tonului este o piață a negociatorilor, într-o structură spot (80% din schimburi), puternic industrializată, dependent de dolar, ca monedă de referință. Din familia Salmonidae fac parte păstrăvul de munte, păstrăvul curcubeu și somonul care cresc în apele de munte repezi și reci, au carne foarte fină și gustoasă, fără oase intramusculare.

Producția mondială de somon este estimată la 1,1 mil. tone, un sfert provenind din crescătorii ce au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare spectaculoasă, mai ales în Norvegia și Anglia, dar și în Canada, Japonia, Chile. În același timp,cererea și schimburile mondiale progresează rapid. Astfel, Norvegia își sporește exporturile cu 1/5 în valoare spre CEE, Europa de Est, iar SUA export în principal în Japonia.Produsul cel mai apreciat - somon afumat - se produce în cantități foarte mari în Europa (40.000 tone), Japonia (7.400 tone) și SUA (4.200 tone), francezii rămânând cei mai mari consumatori (20.000 tone).

Mai puțin dinamică, piața conservelor de somon (57.000 tone) este dominată de Anglia ce importă în principal în SUA.