Considerații generale asupra condițiilor de creștere și exploatare a vacilor din rasă bălțată cu negru românească

Introducere

Agricultura a cunoscut o dezvoltare lentă şi continuă în decursul istoriei. Se disting două etape care au marcat agricultura – prima etapă a constat în obţinerea de produse agricole pentru familie iar a doua etapă în realizarea produselor agricole cu scopul de a le comercializa. Dezvoltarea în trepte a agriculturii s-a înfăptuit nu numai în sectorul producţiei vegetale ci şi în sectorul creşterii animalelor.

În prima etapă, oamenii practicau creşterea animalelor într-un mod simplu şi tradiţional, respectiv produceau lapte, carne, ouă şi fibre pentru necesităţile de zi cu zi ale familiei. În acele vremuri, nu putea fi vorba de o cercetare ştiinţifică şi tehnologii de exploatare ci de o cultură transmisă şi statornicită în familie. Fiecare crescător hotăra ce animale, ce specii şi ce exemplare să reţină pentru înmulţire, pentru a le creşte în continuare. Ţinând seama de scopul producţiei şi nu în ultimul rând de modul de organizare a ei, oamenii au fost catalogaţi în agricultori şi crescători de animale. Această etapă s-a extins până în momentul când a început prelucrarea produselor obţinute. De asemenea, dezvoltarea creşterii animalelor a fost şi este determinată, pe lângă alţi factori şi de dezvoltarea învăţământului şi al cercetării ştiinţifice.

A doua etapă a început cu prima parte a secolului trecut şi mai ales după primul război mondial când această ramură a agriculturii – creşterea animalelor – s-a transformat în zootehnie, destinată să producă carne, lapte, ouă şi fibre pentru comercializare. La noi în ţară, pentru prima dată în anul 1864, ION IONESCU DE LA BRAD a înlocuit termenul de „păstorie” cu cel de „zootehnie” pe care o defineşte ca „o ştiinţă, o artă care se ocupă cu creşterea, întreţinerea şi înmulţirea vitelor domestice, adică a calului, boului, bivolului, oilor, porcilor etc. şi ce foloase aduc ele pentru om”. De acum încolo produsele animaliere devin o marfă care trebuie vândută pentru a obţine venit. Activitatea gospodarului devine în acest fel o afacere, din care el obţine profit iar în felul acesta poate avea acces la produsele civilizaţiei, ale ştiinţei şi ale culturii. Charles Richet spunea „Viitorul şi bunăstarea omenirii depind de ştiinţă”. În acest mod şi într-un ritm alert, fostul crescător de animale se transformă în zootehnician.

Prin activitatea sa fermierul zootehnician a determinat dezvoltarea şi a altor activităţi, în aval şi în amonte de zootehnia propriu-zisă. Ea se numeşte industria zootehnică. Industria zootehnică a apărut şi s-a dezvoltat puternic datorită fermierului care în goana lui pentru obţinerea de produse în cantitate mare, de calitate şi la costuri joase, a determinat naşterea şi dezvoltarea unor activităţi situate înaintea proceselor care se desfăşoară doar în ferma cu animale şi acestea sunt: producerea, prepararea şi conservarea nutreţurilor; fabricile de nutreţuri combinate; fabricile care produc vitamine, proteine microorganice, produse farmaceutice etc. Zootehnia a influenţat şi a canalizat nu în ultimul rând dezvoltarea activităţilor care urmează procesului de producţie din ferme şi anume: industria prelucrătoare de produse animaliere, industria alimentară şi o parte din industria uşoară. Prin urmare, toate aceste activităţi, privite în ansamblul lor, ne conduc la concluzia definitivă, că în zile noastre se poate vorbi nu numai despre zootehnie, ci şi de o adevărată industrie zootehnică integrată în marea industrie agricolă.

În zilele noastre organismul uman este supus unui număr foarte divers de solicitări, fapt pentru care acesta necesită o mai atentă îngrijire, îngrijire ce se caractzerizează prin respectarea timpului de odihnă şi recreere şi o alimentaţie raţională şi sănătoasă, bazată atat pe alimente de origine vegetală cât şi pe cele de origine animală produse în condiţii optime si cu un conţinut echilibrat în nutrienţi. Alimentele folosite trebuie să furnizeze energia şi componentele exogene necesare organismului pentru desfăşurarea anumitor funcţii si activităţi.

Principalele surse de energie sunt glucidele ce furnizeză energie uşor acesibilă şi lipidele care reprezină o formă de depozit, stocare a energiei neutilizate. Alături de acestea proteinele au un rol complex determinând creşterea şi dezvoltarea normală cât şi întrteţinerea şi regenerarea ţesuturilor şi organelor.

Aceste principii alimentare se gasesc printre altele şi în lapte şi produsele lactate rezultate de la specia bovină, dar măsura în care se găsesc depinde de stadiul de lactaţie al animalului şi de gradul de inteţinere si ingrijire oferit de crescător.

Pe baza peincipiului emis de Lamarck precum că ,, funcţia creează organul ” rezultă că pe baza exteriorului şi interiorului se poate stabili caracterul şi nivelul producţiei, întrucât caracteristicile morfologice sunt în fond o expresie şi o creaţie a funcţiei, este evidentă valabilitatea reversului, în sensul că în mod obligatoriu exteriorul prin caracteristicile acestuia exprimă producţia (funcţia) corespunzătoare.

Astfel, se poate deduce că, prin specificul lor, funcţiile organismului imprimă anumite caracteristici morfologice pe baza cărora se poate deduce într-o oarecare măsură specificul productiv, ceea ce constituie raţiunea studiului şi a utilizării anumitor parametri din producţiile obţinute.

În present, şi în perspectivă, ca urmare a ritmului de crestere a populaţiei umane şi a preferinţelor crescânde pentru produsele alimentare de origine animală, scopul principal în creşterea bovinelor urmăreste sporirea continuă şi susţinută a producţiilor de lapte şi carne, lucru care este dependent de numeroşi factori socio-economici.

CAPITOLUL I

Consideraţii generale asupra condiţiilor de creştere şi exploatare a vacilor din rasa Bălţată cu Negru Roânească

1. 1. Sistematică

Bovinel fac parte din familia Bovidae(Cavicornae), animale cu coarne spongoiase, cepi ososşi îmbrăcaţi cu teci cornoase, în general necaduce. Subfamilia Tauroidae, animale rumegătoare cu caninii şi incisivii superiori dispăruţi şi înlocuirea acestora cu un burelet gingival. Subordinul Ruminantia, animale cu digestia precedată de rumegare cu regim vegetarian. Ordinul Artiodactyla (paricopitatae) animale cu două degete acoperite de ongloane, supraodinul Ungulata, subclasa Eutheria, animale la care fătul este legat de mamă prin intermediul placentei care asigură hrănirea acestuia. Clasa Mamalia, se deplasează prin locomoţie teresră, femela naşte pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte matern din glanda mamară. Subordinul Vertebrata, animale cu coloană vertebrală. Încrengătura Chordata, au simetrie bilaterală, schelet elastic, reproducere sexuată, exceptie facând Urocordatele la care reproducţia e asexuată. Subregnul Metazoa, animale pluricelulare cu ţesut şi cellule specializate. Regnul Animal ce include toţi taxonii animali caracterizaţi prin nutriţie heterogenă.